De ce să dai șpagă ca să ai un loc de muncă? De ce să iei banii unuia aflat în nevoie (sau nu) ca să îi asiguri un loc de muncă? Și cei care dau mită, și cei care primesc șpagă sunt vinovați. Și unii, și alții contribuie la perpetuarea răului. Personal, îi găsesc mai vinovați pe cei care iau șpagă sau chiar pretind bani sau foloase necuvenite pentru diverse favoruri și aranjamente.
Subiectul acestei săptămâni a fost, cu siguranță, „Dosarul șpăgii de la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu”. Grație procurorului Emil Moța, au ieșit la iveală adevăruri știute de mulți, dar ascunse, totuși, de ochii cetățenilor și ai mass-mediei. Din păcate, sunt sigură că mediul sanitar nu este singurul unde cei care doresc să se angajeze (în acest stadiu ar fi mai corect să scriu cei care își permit angajarea) dau mită acelora care pot să îi ajute să obțină un loc de muncă.
Fenomenul șpăgii nu este pur românesc, însă noi, românii, l-am băgat de fiecare dată „sub preș”, încât a devenit aproape o obișnuință și cei care sunt forțați într-un fel sau altul (spun că sunt forțați pentru că, de multe ori, ajunși la capătul răbdării, consideră că nu mai au altă soluție) să dea bani drept mită, poate, la un moment dat, nu mai consideră că fac o greșeală. Prima care a fost pedepsită săptămâna aceasta a fost o simplă infirmieră, care a strâns cu chiu cu vai 10.000 lei (mi se pare o sumă foarte mare pentru a obține un post de infirmieră) și i-a dat verișoarei sale (asistenta șefă a ATI) pentru aranjarea unui examen. Abia ieri a „picat” și „capul răutăților” – șefa de la Resurse Umane, Nadia Olariu. Ea a fost cea care a primit șpaga și a aranjat concursul. Aceasta este învinuită de „aranjarea” mai multor concursuri, implicit de luare de mită de la mai multe persoane. Întrebarea la care vom primi răspuns de la anchetatori în următoarea perioadă este: toți banii intrau doar în buzunar
