Multe şi mărunte observaţii critice, imputări şi recomandări erau de aşteptat să ni se întâmple (doar suntem abonaţi vechi la astfel de urecheli) şi în recentul raport MCV pe justiţie sosit de la Bruxelles, dar să ne pomenim că şi presa noastră mioritică trebuie pusă la ţăruş, după opinia raportorilor CE, la asta chiar că nu ne aşteptam. În evaluările de până mai an s-a tot spus şi scris, negru pe alb, că România e repetentă la capitolul „libertatea presei”, că jurnalismul e cu botniţă pusă, oropsit şi controlat de puterea politică. Acum însă, dintr-o dată, Comisia Europeană constată că tagma jurnalistică de pe la noi şi-a luat nasul la purtare. Din oropsită cum era în clasamentele internaţionale, a devenit agresor. Un agresor virulent, care năpăstuieşte şi intimidează instituţiile statului de drept - Parchetul General, DNA, CSM, Curtea Constituţională, ANI ş.a.m.d. Presa ticăloasă dă acum într-unul şi ţipă trei din ceata lui Piţigoi, de nu mai îndrăznesc bieţii procurori, judecători, inspectori de integritate să soluţioneze cinstit şi lăutăreşte cazurile ajunse pe rolul instanţelor. Pe scurt, mass-media iresponsabile pericliteză independenţa justiţiei. Unde am mai auzit noi o asemenea năucitoare concluzie? Pare-mi-se, chiar într-un document oficial de anul trecut al CSAT. Cu citire de la Traian Băsescu, acolo se scria că presa (de fapt nu chiar toată, ci una anume, prietenii ştiu care!) a devenit o ameninţare, una din vulnerabilităţile care pun în cumpănă chiar siguranţa naţională. De-aia stau şi mă minunez, cum or fi venit de s-au legat lucrurile, ca socoteala de presă a guvernatorului de la Cotroceni, să se brodească taman cu concluzia „întemeiată” din sus-pomenitul raport?

Ce urmează după asta? Purtătorul de cuvânt al CE, Mark Grey, sugera alaltăieri „introducerea unor reglementări mai stricte, legate de conduita în domeniu”. Încurajat de aceste