Vineri seară, pe la nouă, peste întreg cartierul meu s-a lăsat bezna: pană de curent de două ceasuri! Problema nu era, neapărat, cu întunericul, ci cu frigul: fără curent, centralele termice nu prea pornesc!
După puțin timp ochii s-au obișnuit: din cauza troienelor albe, care reflectau, afară se vedea bine, aproape ca într-o după-amiază noroasă. Așa i-am văzut de la etaj pe vecinii ieșiți cu lopeți să dea zăpada din proprie inițiativă: ce să facă în case pe întuneric, în frig, fără televizor sau calculator? Cînd a revenit curentul, strada era curată. Sper să nu citească vreun primar textul ăsta, să-i vină idei, că ar fi în stare.
Publicat în Cațavencii, nr. 4(82), 2013
Vineri seară, pe la nouă, peste întreg cartierul meu s-a lăsat bezna: pană de curent de două ceasuri! Problema nu era, neapărat, cu întunericul, ci cu frigul: fără curent, centralele termice nu prea pornesc!
După puțin timp ochii s-au obișnuit: din cauza troienelor albe, care reflectau, afară se vedea bine, aproape ca într-o după-amiază noroasă. Așa i-am văzut de la etaj pe vecinii ieșiți cu lopeți să dea zăpada din proprie inițiativă: ce să facă în case pe întuneric, în frig, fără televizor sau calculator? Cînd a revenit curentul, strada era curată. Sper să nu citească vreun primar textul ăsta, să-i vină idei, că ar fi în stare.
Publicat în Cațavencii, nr. 4(82), 2013
