Cu cât trece mai mult timp, cu atât încep să cred că se câştigă tot mai mult teren de către sindicalişti în disputa cu administraţia. Contractul colectiv nu va fi semnat decât probabil la jumătatea lunii februarie, după cum s-au angajat, din nou, prin protocol, liderii de sindicat. Ar fi, dacă nu mă înşel, al doilea protocol şi a treia promisiune de încheiere a acestui acord care vizează, în definitiv, soarta câtorva mii de oameni.

Ceea ce s-a uitat în această perioadă şi ceea ce,trebuie să remarc, cu neseriozitate desconsideră anumiţi lideri sindicali, este că această pierdere a lor de timp creează probleme unora dintre salariaţii companiei. Unii care, de exemplu, şi-au luat concediu în luna ianuarie şi care şi-au luat-o în barbă, pentru că nu au primit decât banii menţionaţi în contractele individuale. Şi nu sunt puţini, la fel cum nu vor fi nici în februarie, pentru că indiferent dacă va fi încheiat pe 14 sau 15 ale lunii, tot nu contează, noul CCM fiind valabil abia de la 1 martie.

În acest context, un lider de sindicat spunea, cu nonşalanţă, zilele trecute, că el şi ai lui pot să negocieze tot anul. Îl cheamă Marin Golea, ca să nu fie vreo confuzie şi să se simtă vinovaţi, cumva, mai mulţi. Adică din punctul lor de vedere, fraierii pot să sufere liniştiţi, pentru că ei, sindicaliştii, au timp tot anul să negocieze. Poate sunt răutăcios,dar îmi vine în minte un zvon legat de primele de negociere care ar putea să le fie suficient de îndestulătoare încât să nu îi intereseze cât vor sta la dezbateri.

Şi dacă tot am pomenit de prime, nu pot să nu remarc, cât pot eu de obiectiv, că discuţiile privind bonificaţia de vacanţă s-au încheiat, într-o oarecare măsură, avantajos pentru toată lumea. Mai ales pentru cei cu salarii mari, pentru că tot 75% din indemnizaţia de concediu va fi. Am mai făcut acum vreo două săptămâni nişte calcule şi am arătat că l