Să fii adolescent, tânăr nu înseamnă să ai mintea coaptă, poate doar ceva mai mult decât anul precedent. Problema este că tot mai mulţi copii au impresia că sunt deja maturi, că sunt cât se poate de corecţi în deciziile pe care le iau şi faptele lor, ca atare. Din păcate, mulţi dintre tineri îşi asumă responsabilităţi şi îşi atribuie libertăţi care nu sunt adecvate vârstei. Se ajunge astfel la tot felul de păţanii pentru care, atunci când vine timpul să răspundă, devin imediat copii.
Un caz recent este bătaia avută pe holurile unui liceu din Zalău, cică din gelozie. Dar tindem să credem că a răsărit din mintea necoaptă a unor băieţaşi. Supărat nevoie mare că a îndrăznit un altul să-i calce teritoriul şi să i se adreseze prietenei sale, pe care are impresia că o deţine, bătăuşul a sărit la fapte. O gândire imatură, dar care, din păcate, se mai întâlneşte şi la indivizi mai mari.
Violenţa pare să devină punctul forte de acţiune în rândul tinerilor. Vor să-şi etaleze fiecare aşa-zisele talente, să se înalţe între ceilalţi de seama lui prin frică şi teroare, fără să-şi dea seama că acesta nu este respect, ci talent de dictator. Asemenea gândire ar putea fi generată de lipsa de educaţie de acasă, de cercul de prieteni, de freneziile adolescenţei şi aşa mai departe. Dar aceasta nu este o scuză pentru fapte de violenţă, mai ales într-un mediu educativ.
Au fost cazuri mult mai grave în şcoli din alte judeţe, din alte ţări, soldate cu rănirea gravă sau chiar moartea unor tineri, din cauze care nu merită nici măcar atenţie. Din prea mult zel pentru a fi ceea ce ar trebui să devină peste câţiva ani, unii adolescenţi ajung să poarte arme albe la ei şi, extrem de grav, să le şi folosească pe colegii lor. Este foarte greu de ţinut în frâu aceşti tineri neliniştiţi, care nu au răbdare să crească.
Autorităţile au încercat şi încă încearcă să îi ţină în f
