Mă așteptam, după isprăvile greu vindecabile ale guvernării, la un pic de smerenie din partea fruntașilor PDL, unii regăsibili în înghesuiala de birt și iarmaroc a Parlamentului actual. Mă așteptam ca unul dintre cei mai gălăgioși politicieni, bistrițeanul Ioan Oltean, să tacă o vreme, jenat de averea babană de care dispune și de încâlcitele tranzacții unde numele lui ține cadența. Aș! Figura de târnăcop a domnului Oltean s-a arătat la tribună, țanțoșă și zglobie. Alarmat de dezastrul în care se află țara, încăpută pe mâinile lui Ponta și Antonescu, pedelistul se simte îndreptățit, ca Roaită, să se atârne de lanțul unei sirene și să tragă de ea până la epuizare. Oratoria domnului Oltean, sabotată de o umplutură nazală care nu iese niciodată, sperie noii veniți care se fac mici în scaunele mari. Intrigat de „creșterea scăderii nivelului”, Ioan Oltean nu se rezumă să bage-n sperieți useliștii juni, ci atrage atenția și alor lui că el e fiara dominantă iar haita trebuie să-i lase porția cea mai mare. Deocamdată de vorbe. Pe Botiș, fost ministru și bistrițean de-al lui, copărtaș în conducerea locală a PDL, l-a tencuit cu muci după ce acesta și-a dat demisia din onoarea cârmuirii organizației municipale care începe să nu mai fie. Tot îl dădeam io afară, zice Oltean, îngroșându-și baritonal soprana din gât, fiindcă nu suport, chiar așa, trădătorii, mincinoșii și profitorii. Să leșine cei care-l știu. Păi cum de se suportă pe sine?!
După ce a făcut o tură de cocoș prin ograda lui cu viețuitoare strivite electoral și a tropăit din gură în Parlament, virilitatea politică a domnului Oltean s-a suit erectil până-n dealul Cotrocenilor. Nu că m-ar chinui pe mine soarta lui Băsescu, dar să se pronunțe Oltean asupra jupânului, formulând rezerve, e prea de tot. Băsescu, zice Oltean, n-are ce căuta în fruntea PDL. Nu se pune problema, nu e locul lui, nu e … Speriat brusc d
