Intr-o carte a sa, intitulata „Cand moare o epoca”, Dan Ciachir, portretizandu-l pe fostul sau patron Eugen Barbu, ne aminteste un loc comun al anilor tarzii ai comunismului: „Trei etichete erau lipite in genere pe un indezirabil: evreu, homosexual sau informator... Barbu sustinea ca X sau Y i-a facut cutare confidenta. Trebuie spus ca, pe langa persoane de calitate precara sau indoielnica, mi s-a intamplat sa vad si cateva foarte onorabile intrand in confesionalul ad-hoc al lui Barbu. Traiectoria ideologica a lui Barbu nu a fost alta decat aceea a fostului regim. „Cand era vorba de comandamentele si strategiile Securitatii, Eugen Barbu stia despre ce vorbeste. A fost unul dintre cei mai buni executanti ai Institutiei si, bineinteles, unul dintre cei mai importanti profitori ai ei. Dar ziarele puterii de astazi nu procedeaza altfel. Tot evrei, homosexuali si informatori sunt facuti cei care deranjeaza. Si multe alte delicateturi. Continuitate inainte de orice!
Meseria de editor iti aduce si neasteptate satisfactii. Am avut ocazia sa cunosc destui generali si colonei ai fostei si atat de temutei Securitati. Altii decat cei carora le-am tiparit memoriile. Si am putut sa aflu astfel lucruri care nu sunt scrise in carti.
De exemplu, un colonel specializat in informatiile economice, si deci mai putin interesat de cele ale politicii pure, mi s-a confesat cu toata onestitatea ca Institutia nu a avut deloc de suferit de pe urma evenimentelor din 1989-1990. Oamenii manifestau violent in Piata Universitatii, ziarele scriau tot felul de lucruri, dar Institutia si-a continuat nestingherita activitatea. Doar doi-trei ofiteri, si nu dintre cei importanti, au disjonctat si au inceput sa faca declaratii aiurea, fara sa produca insa mari pagube Casei.
Un alt ofiter, din conducerea foarte restrinsa a Securitatii, mi-a povestit cu mult haz cum a trait el politic zis
