Interviu cu un castigator de Wimbledon Holul hotelului Ramada din Cluj. Frederik Nielsen apare grabit din lift, incercand sa-si faca, din mers, un nod la cravata. Peste 30 de minute incepe dineul oficial, iar el a acceptat cu amabilitate interviul pentru "Ziarul de Iasi". - Nu ai tot timpul ocazia sa stai de vorba cu un invingator la Wimbledon, asa ca te intreb cum e sa fii campion acolo... - Pur si simplu fantastic! Am fost la acest turneu, ca turist, de multe ori, si ma visam jucand acolo. Voiam sa calc iarba, pur si simplu. Chiar si cei care nu sunt pasionati de tenis au auzit de Wimbledon, e un fel de capitala a tenisului si a turismului englezesc. Asa ca, iti imaginezi, sa mai si castig turneul, cand nici macar nu eram in prima suta de dublisti din lume...a fost ceva greu de descris. As fi in stare sa vorbesc ore in sir despre acea victorie, imi va ramane mereu in suflet. - Cu siguranta, atunci cand ai castigat te-ai gandit si la bunicul tau. Te-a influentat in vreun fel in cariera ta de jucator? - Nu, absolut deloc. Pentru mine, Kurt Nielsen a fost doar un bunic, nu un jucator de tenis. O singura data am schimbat mingi cu el cand eram copil. La Wimbledon am avut multi prieteni si multe rude in tribuna, si m-am gandit numai la ei si la bucuria pe care o traiam impreuna cu ei in acele clipe. - De ce s-a destramat parteneriatul cu Marray? - Jimmy Marray e unul dintre prietenii mei cei mai buni, dar nu s-a pus niciodata problema sa jucam mereu impreuna. El vrea sa joace doar dublu si sa aiba un partener stabil, eu vreau sa joc si simplu. Ne-am simtit fantastic la Wimbledon, el era acasa, si asta m-a facut si pe mine fericit, dar nu se punea problema sa formam un cuplu pana la finalul carierei. - Vorbind despre simplu, si te-as felicita mai intai pentru victoria la Gimeno-Traver... - Da, a fost unul din cele mai bune meciuri ale mele. Imi place sa joc pe suprafete r