Săptămânalul “de tranziţie” Dilema Veche a împlinit, odată cu numărul 468, două decenii de la înfiinţare.
În ediţia care a apărut azi pe piaţă semnează, printre alţii, Andrei Pleşu, Vintilă Mihăilescu, Neagu Djuvara, Andrei Pippidi şi Ana Maria Sandu.
Andrei Pleşu scrie despre „lecţiile Dilemei”, povestind istoria revistei, de la primul număr şi pînă în prezent:
Andrei Pleşu – “Lecţiile Dilemei” (fragment)
“Cînd, spre sfîrşitul anului 1992, Augustin Buzura mi-a propus, în calitatea lui de preşedinte al Fundaţiei Culturale Române, să încerc lansarea unui săptămînal de cultură, eram, în materie de gazetărie, un debutant. Scrisesem, desigur, în diverse periodice, încă din 1968, dar nu eram ceea ce se cheamă un „om de presă“. Nu lucrasem niciodată într-o redacţie şi nu-mi trecuse niciodată prin cap că aş putea ajunge să conduc o revistă. Persuasiunea discretă a lui Buzura, inconştienţa proprie şi faptul că mă aflam într-o „pauză“ existenţială (încheiasem mandatul de ministru al Culturii şi nu eram încă angajat în nici un alt proiect) m-au determinat – cum se spune azi – „să accept provocarea“. Am avut noroc.”
Săptămânalul “de tranziţie” Dilema Veche a împlinit, odată cu numărul 468, două decenii de la înfiinţare.
În ediţia care a apărut azi pe piaţă semnează, printre alţii, Andrei Pleşu, Vintilă Mihăilescu, Neagu Djuvara, Andrei Pippidi şi Ana Maria Sandu.
Andrei Pleşu scrie despre „lecţiile Dilemei”, povestind istoria revistei, de la primul număr şi pînă în prezent:
Andrei Pleşu – “Lecţiile Dilemei” (fragment)
“Cînd, spre sfîrşitul anului 1992, Augustin Buzura mi-a propus, în calitatea lui de preşedinte al Fundaţiei Culturale Române, să încerc lansarea unui săptămînal de cultură, eram, în materie de gazetărie, un debutant. Scrisesem, desigur, în diverse periodice, încă din 1968, dar nu eram ceea ce se cheamă