Dincolo de premiera mentionarii presei in raportul de tara pe Justitie, Comisia Europeana mai inregistreaza totusi o premiera, una care a scapat atentiei generale pana acum. La pagina 6, in mijlocul documentului publicat la Bruxelles, dupa infierarea mass media, se introduce un paragraf chiar si mai greu de inteles:
"Noul Guvern si-a facut deja cunoscut angajamentul fata de independenta sistemului judiciar si suprematia statului de drept in cadrul Acordului institutional de colaborare dintre presedinte si prim-ministru. Acesta ar trebui sa fie acum urmat de: ....."
Urmeaza apoi doua pagini cu indicatii exacte despre lucruri care trebuie sa vina in continuarea "Acordului institutional de colaborare dintre presedinte si prim-ministru".
Cei care au fost socati - sau razbunati, dupa caz - de urecherea presei poate ca nu au mai avut nervi si rabdare sa insiste si asupra acestui pasaj, insa el trebuie repus in context, pentru ca apoi poate vom intelege ceva mai multe despre modul in care judeca oficialii europeni, despre sursele lor de inspiratie si, mai ales, despre prejudecatile care bantuie Uniunea Europeana.
Evident ca nimanui nu-i place sa vada cum Parlamentul si alesii care-l populeaza fac zid in jurul penalilor cu imunitate, dar asta s-a mai intamplat si se va mai petrece in mod sigur. Comisia Europeana in fond asta critica foarte dur - faptul ca politicul si institutiile controlate politic se opun unor decizii ale altor institutii (juridice sau de control) si nu respecta hotararile judecatoresti, indiferent cum cred sau stiu ei ca sunt acestea din urma.
E un punct corect si de bun simt, de care nici noua putere politica uselista nu se oboseste deloc sa se lipeasca trup si suflet.
Dar! "Acordul institutional de colaborare dintre presedinte si prim-ministru", atat de elogiat si respectat de catre
