Gangsterii îşi fac apariţia în ianuarie. De parcă n-ar fi destul că luna ianuarie e ca un început de săptămână cu lapoviţă după un weekend însorit, ca a doua zi după un chef, ca primii paşi ai unui urcuş demoralizant, ca oroarea primei pagini albe atunci când n-ai inspiraţie...

Gangsterii nu-ţi vând nimic dar te pedepsesc dacă nu plăteşti.

Ei n-au pălării de fetru, paltoane lungi şi pantofi în două culori, nici capete rase şi tatuate ci se prezintă mascaţi în salopetele impersonale şi fără chip ale furnizorilor de servicii. Şi, ca în piesele lui Pinter sau Mrozek, servitorii se metamorfozează în stăpâni răsturnând ordinea firească a lucrurilor. Veniţi de aiurea, ne vând ceva ce am putea cumpăra şi direct. Sunt alţi „băieţi deştepţi”. Din anchete mass-media aveam să aflu că salopetele sunt de aur, judecând după salariile încasate de aceşti „servitori”.

Gaz de France nu trimite facturi în decembrie în schimb în ianuarie primeşti o factură comasată. La fel şi ROMTELECOM. Nu-i vorba că sumele sunt mari – ăsta e alt subiect – ci că perturbă eşalonările bugetare ale oricărui om cu capul pe umeri. Asta în condiţiile contractelor care prevăd obligaţia furnizorului de a face să parvină facturile la client.

Pe facturile comasate nu sunt evidenţiate termene distincte pentru sume distincte. Aşa te trezeşti restanţier şi că, într-o zi, salopetele îţi închid gazul, îţi taie telefonul, internetul, emisia TV etc. Redeschiderea poate dura ore şi chiar zile. Rebranşarea costă (la GDF 103 lei). În cartierul meu sunt zeci de astfel de cazuri. Câte or fi în tot oraşul? Vrei să faci reclamaţii? Stai jumătate de oră la telefon, apeşi diferite taste, asculţi o muzică tâmpită şi într-un târziu, ai de-a face cu o voce omenească plictisită la început, obraznică la sfârşit : „noi putem să dovedim că am emis factura, dumneavoastră nu puteţi dovedi că n-aţi pri