Emil Săndoi explică de ce aşteptările nu trebuie să fie foarte mari în ceea ce priveşte selecţionata de tineret.

- Domnule Săndoi, începeţi o nouă campanie de calificare la un turneu final, putem spera ca măcar aceasta să se finalizeze cu o calificare?

- Totul depinde de numele adversarei care va veni din prima urnă. Dacă vom avea iar "noroc" şi vom da peste Franţa, Anglia, Olanda, Spania sau Germania, ne va fi foarte-foarte greu!

- Ar fi a cincea încercare de cînd aţi preluat selecţionata Under 21, iar precedentele patru au fost ratate...

- Da' am preluat cumva o formaţie care s-a calificat mereu şi am nenorocit-o eu?! Nu ştiu cîţi au habar, însă "tineretul" a mers o singură dată în istorie la turneu final, în 1998, an în care noi am fost ţară organizatoare. Şi-atunci, despre ce vorbim?!

- Totuşi, nu cred că vă propuneţi să ieşiţi mereu pe locul doi...

- În condiţiile în care am terminat în spatele unor forţe ale continentului, şi aceste poziţii secunde le consider onorabile! În precedentele patru campanii cu mine antrenor, România a fost lăsată acasă de Franţa, de două ori, de Germania şi de Anglia. Spuneţi-mi la ce capitole ne putem bate cu aceste ţări şi-atunci, da, recunosc, sînt eu foarte slab! Păi, noi avem două-trei academii unde tinerii se pot forma şi juca, iar în ţările care ne-au bătut există două-trei asemenea şcoli de fotbal în fiecare oraş!! Lumea n-ar trebui să uite încă un lucru!

- Care ar fi acela?

- Că principala mea sarcină e să cresc fotbalişti pentru echipa mare. Sigur, ei cresc mai frumos şi mai repede cînd există rezultate, dacă ar juca la un turneu final, însă cum să ajungem uşor acolo cînd fondul de jucători susceptibili să joace la Under 21 este absolut ridicol? Mă refer la copii care să joace cît de cît la cluburile de care aparţin. La vîrste aşa de fragede, faptul că nu evoluează constant