Dacă există o noutate absolută în raportul Comisiei Europene de ieri este menţionarea rolului nefast pe care îl joacă mass-media în torpilarea, intimidarea şi hărţuirea Justiţiei. Când spune „mass-media", Comisia spune, de fapt, Antena 3 şi Dan Voiculescu. Dacă Ponta vrea să dea consistenţă imaginii de politician „frecventabil" şi raţional care i se construieşte sub ochii noştri, dacă vrea să fie mai mult decât o carcasă goală, atunci trebuie să se lepede cât mai repede de Voiculescu şi Antena 3.

În primăvara anului trecut fiind invitat să ţin o prelegere la o conferinţă despre libertatea presei organizată de un think-tank american cu sediul la Berlin, am încercat să ofer audienţei, în scurtul timp care mi-a fost alocat, un ghid minim prin hăţişurile şi subtilităţile mass-media dâmboviţene. Am încercat să ofer exemple cât mai lipsite de echivoc despre modul neruşinat în care oameni precum Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu şi-au folosit de-a lungul vremii trusturile de presă pentru a obţine avantaje economice personale, pentru a-şi dscredita adversarii şi competitorii, pentru a face presiuni asupra Justiţiei în interes propriu şi pentru a-şi avansa în mod agresiv propria agendă politică legată strâns de interesele economice ale celor în cauză. Îndrăzneam să apreciez că situaţia libertăţii de expresie în România este mai precară decât înainte de aderarea la Uniunea Europeană, că lipsa totală a responsabilităţii faţă de materialele difuzate, manipularea şi mistificarea gravă a faptelor au transformat spaţiul mediatic şi, prin contagiune, pe cel social şi politic într-o distopie periculoasă şi că, în condiţiile crizei economice şi a radicalizării politice, libertatea de expresie este în pericol să se degradeze până la punctul în care restaurarea unui climat media respirabil nu va mai fi posibil.

Auditoriul, format din reprezentanţi societăţii ci