In contextul scaderilor dramatice din 2008, cand pietele financiare se confruntau cu puternice turbulente financiare, si fondurile, in care programele unit-linked alocau activele, aveau sa inregistreze scaderi semnificative determinand multi dintre clientii companiilor de asigurari sa renunte la contracte, fenomen care a continuat si in 2009.
Se poate spune astfel ca intr-o lume din ce in ce mai globala, efectul de contagiune din pietele de pretutindeni a afectat si preferintele consumatorilor romani de produse financiare, care in cele din urma nu au ramas imuni la schimbarea tendintelor. Daca, inainte de 2008-2009, in piata locala a avut loc o crestere puternica a asigurarilor de tip unit-linked, deoarece clientii erau atrasi de investitiile care aduceau randamente semnificative, in perioada urmatoare asigurarile de viata traditionale, cu accent pe protectie, au dat tonul pietei, compensand scaderile din cealalta parte.
Altfel spus, lectia romanilor in perioada de criza a fost sa inteleaga volatilitatea. Ne obisnuisem, inainte de criza, sa avem doar cresteri si corectii usoare. Realitatea a aratat insa ca exista si corectii majore, ca in 2008 pentru ca in 2009 au fost cat de cat cresteri. Daca astazi valoarea unitatii este mica, dar peste trei zile, o luna sau doua isi revine, nu trebuie sa ne mai panicam, ci sa privim investitia pe termen lung asa cum este gandit acest gen de produs.
Volatilitatea este unul dintre sinonimele riscului in jargonul financiar. Atunci cand citim ca volatilitatea actiunilor firmei X a fost de 40%, iar cea a actiunilor firmei Y de 20%, instinctul financiar primar ne spune ca actiunea X este mai riscanta decat actiunea Y. Pretul actiunii X este mai "volatil", adica mai imprevizibil. Cu cat riscul investitiei este mai mare, cu atat pretul activului poate sa varieze mai mult. Rezulta ca sansa de a da lovitura, dar si p