ACCENT Îti dai seama că-s falsi, dar, din păcate, prea tîrziu. Îmi vorbeste unul pătit. Îti dai seama abia după ce, luîndu-te, o vreme, după aparente, după impresii exterioare - si asta e, bineînteles, vina ta - zici că da, ăla, aia îti sînt prieteni. Iluzia aceasta e alimentată si de multe evenimente de sărbătoare petrecute împreună, cînd adevărul-adevărat se estompează sub o spumă superficială si conjuncturală.

Bine-bine - ti se poate spune- , dar un prieten nu ti-l faci doar după ce, să zicem, beti mai multe sprituri împreună, după cîteva revelioane si onomastici ori concedii la mare. O prietenie se sedimentează, stiam eu, mai ales dacă există comunicare autentică si comuniune de idei, de valori, de criterii. Iar asta se verifică în timp, cu încetul. Nu-i destul să dansezi cu o fată si, gata, te si însori cu ea. Asa-i, nu zic. Dar dacă te simti o vreme singur si trist, si străin într-o lume mai nouă pentru tine, te cam grăbesti, te iei după detalii si nu esti atent la esentă, la fond. Asa te trezesti, dintr-o dată, mai ales cînd ai avea mare nevoie de sprijin, cînd esti la necaz, că prietenul tău, prietena ta, dispar, fac stînga-mprejur. Ti se arată ca niste străini, ori, si mai rău, te trădează, pur si simplu, îti devin aproape dusmani. Apropo de trădare, nu stiam, într-un timp, de unde mi se trage cu bancurile alea politice. Că pe vremea Împuscatului, mai spuneam, recunosc. Si, după cum stiti, era o culpă majoră, o puteai mierli. Am scăpat printr-o minune, cînd am aflat si de unde stiau „ăia“... . „Prietenul“ meu le-o spusese. El era, în mod cert, că chiar lui i-am zis ultimul banc. Deci era, cum se spune prin cartier, „băiat de băiat“. Halal să-i fie! Si cine-i vinovatul? Păi tu, mai ales tu. O prietenie, stim cu totii, e mai tare si mai puternică decît dragostea. În dragoste te poti lua si după prima vedere. Se întîmplă. Prietenia e un sentiment pe terme