Unul dintre cei mai apreciaţi fotbalişti români şi poate cel mai iubit jucător de fotbal de către microbiştii din sudul ţării, Ion Oblemenco ar fi împlinit anul acesta 68 de ani. Chiar dacă soarta a ales ca el să plece mult prea repede de pe pământ, oltenii nu l-au uitat pe cel care a fost şi continuă să fie simbolul „iubirii alb-albastre”, Universitatea Craiova.

Ion Oblemenco, un nume cu rezonanţă în Oltenia. Cu toate acestea, puţini dintre cei care l-au urmărit pe terenul de fotbal, în presă sau au mers la meciuri pe stadionul din Craiova, care îi poartă numele, ştiu povestea sa. S-a născut la Corabia, într-o zi de 13, luna mai, a anului 1945, într-o familie de basarabeni refugiaţi în Oltenia, cu numele de Ion Oblemencov, schimbat ulterior în „Oblemenco”. A fost atras încă de mic de sport, însă nu s-a orientat spre fotbal de la bun început, ci spre handbal şi atletism. La 13 ani era însă legitimat la echipa de fotbal din localitatea natală, iar de aici avea să rămână fidel sportului care l-a transformat ulterior într-o legendă.

Cariera de fotbalist

Talentul său a fost vizibil chiar de la primii paşi făcuţi pe terenul de fotbal, remarcându-se în primul rând prin „stângul” său năprasnic, după cum explică Ion Jianu în volumul „Oblemenco, meciul cu viaţa”, apărut în 2009. În 1959, după doi ani petrecuţi la formaţia Dunărea Corabia, se transferă la CFR Electroputere Craiova, unde rămâne până în 1962 când revine în oraşul natal, la Progresul Corabia. După un sezon foarte bun, în care a reuşit peste 30 de goluri, juniorul promovează alături de echipa sa în Liga a III-a şi este convocat la lotul naţional de juniori, unde confirmă încă o dată. Drept dovadă, Oblemenco este dorit de mai multe cluburi importante din Liga I şi alege în cele din urmă să meargă la Rapid Bucureşti. Transferul se dovedeşte a fi nereuşit: în trei ani evoluează în doar ze