La sfâsitul lui 2012, Editura “Tipo Moldova” din Iasi a publicat în “Colectia Opera Omnia- publicistica si eseu contemporan”, cartea profesorului si poetului Dan Sandu (n.31 martie 1954, Targu Ocna, profesor de limba si literatura romana la scoala din Berzunti) intitulata “Valeriu Filimon – Epistole catre Dan Sandu”, volum ce însumeaza un numar impresionant de scrisori pe care marele om de cultura Valeriu Filimon (n.12 octombrie 1931, Slanic-Molodva – d.28 iulie 2004, Bucuresti) – filolog, critic literar, publicist si poet, slanicean prin origini, le-a scris si trimis lui Dan Sandu, într-o corespondenta purtata între cei doi de-a lungul anilor.
Personalitatea celui care a fost Valeriu Filimon (coleg de promotie si prieten cu Nichita Stanescu) este evocata de poetul Dan Sandu, care aminteste in postfata cartii de cele peste 100 de ravase scrise inainte si dupa 1989, adevarate bijuterii literare, marturii de viata, cu trairi si stari firesc omenesti, dar imbracate in frumosul vesmant al graiului romanesc, al unei poezii din care se distinge un profil de o unicitate aparte:
“Eu l-am cunoscut in toamna anului 1973, la una din întrunirile Societatii literare „Relief Românesc”. Ne-am împrietenit „din prima”! Nu stiam ca-i voi fi student… si, mai ales, Prieten!
Am descoperit cu stupoare ca avem radacini comune. Si asta explica multe. Pe vremea aceea înca mai merita sa fii tânar si sa plângi pe umarul unui vers…
Ne-am despartit, mai apoi… Eu ma reîntorceam pe meleaguri trotusene sa fac apostolat, el ramânea în „turcitul Bucuresti” sa lupte cu absurdul care ne învenina existenta.
Cele peste 120 de scrisori cu care m-a onorat Domnia Sa, stau marturie întru cele afirmate mai sus. Si-a facut un crez din a-si apara ideile cu argumente si cu credinta în Dumnezeu. S-a batut permanent cu mediocritatea care obstacula libertatea de exprimare, si-a în
