Dl Andrei Pleşu, citându-l pe Peter Esterhazy, susţine într-un editorial recent ca „gândirea negativă este opusul gândirii”. Asta după ce mărturiseşte că are „o obiecţie de principiu faţă de ideologia “gândirii pozitive” şi faţă de „genul de sfaturi “înţelepte”, care ne invită să “surâdem vieţii”, să vedem “partea plină” a paharului, să refuzăm amocul şi melancolia”.

Recunosc şi-mi pun ţărână în cap, nu îi ajung nici la piciorul broaştei dlui Andrei Pleşu din perspectiva educaţiei domniei sale. Însă, ca mic întreprinzător în domeniul trainingului şi a consultanţei în această ţară şi această economie pline de surprize care mai de care mai negative, dacă n-aş fi gândit pozitiv, aş fi emigrat de mult. Este adevărat că mulţi „guru” propovăduiesc „gândirea pozitivă” ca pe o năframă cu care să te legi la ochi atunci când viaţa e grea în loc să dai piept cu ea şi să-ţi rezolvi problemele. Şi nu sunt deloc puţini începători într-ale afacerilor care chiar adoptă „strategia struţului” atunci când dificultăţile îi încearcă: încep să rostească fraze magice gen “sunt cel mai bun, sunt cel mai tare, nimic nu îmi poate sta în cale” şi... atât! În loc să acţioneze şi să găsească soluţii, ei se autoamăgesc cu cuvinte care nu au corespondenţă în realitate şi în fapte. Ulterior, sunt cumplit de dezamăgiţi că nu reuşesc să fie convingători în fata clienţilor lor, ca supra impozitarea le sufoca afacerea, că nu îşi găsesc angajaţii de care au nevoie, iar concurenţa muşcă cu poftă din felia lor de piaţă.

Am descoperit gândirea pozitivă acum peste 15 ani, pe vremea când deprindeam tainele profesiei de copywriter (scriitor de texte publicitare) şi citeam “Ogilvy on Advertising”. Aşa am aflat că David Ogilvy, acest uriaş al industriei mondiale de publicitate, care şi-a început cariera ca simplu copywriter, nu se aşeza niciodată să scrie un text publicit