I s-a spus, total neinspirat, “clasa zero”, ceea ce în primul rând nu era pe placul copiilor care, deşi la o vârstă fragedă, aveau capacitate să înţeleagă că “zero” poate avea şi un sens depreciativ. Acum i se spune în mod frecvent “clasa pregătitoare”, dar pentru părinţi posibilitatea de a opta pentru locul acesteia, la grădiniţă sau la şcoală, a devenit mai degrabă o problemă stresantă. Motivul este de înţeles, având în vedere că din acest punct de vedere, atât grădiniţa cât şi şcoala au, deopotrivă, plusuri şi minusuri.

Părinţii decişi să îşi menţină copiii acolo unde au învăţat în ultimii trei ani au în vedere familiaritatea cu educatoarele şi programul de somn oferit de grădiniţele cu orar prelungit, ceea ce reprezintă un avantaj la care puţini dintre părinţii cu serviciu sunt dispuşi să renunţe. Însă, potrivit specialiştilor, anul petrecut în plus la grădiniţă riscă să îi plaseze pe cei mici în categoria elevilor neadaptaţi pentru clasa întâi. De cealaltă parte, părinţii care optează pentru a-şi înscrie copiii la şcoală susţin că acesta este un mediu unde dascălii pot aplica cu adevărat aşa-numita “predare diferenţiată”.

Mulţi părinţi, apoi, invocă faptul că la grădiniţă sunt obligaţi să plătească mâncarea care nu este întotdeauna pe placul copiilor. În sfârşit, statisticile confirmă că clasa pregătitoare în şcoală a reprezentat un pas înainte în sensul diminuării abandonului şcolar, mai cu seamă în cazul copiilor proveniţi din mediile defavorizate. Altfel spus, din cauza locurilor reduse, intrau de cele mai multe ori şi în grădiniţe doar cei aleşi pe sprânceană, prin tot felul de favoritisme.

Este important de semnalat faptul că, în urmă cu două zile, Ministerul Educaţiei Naţionale a semnat un acord cu sindicatele din învăţământul preuniversitar şi cu asociaţiile de părinţi în privinţa organizării clasei pregătitoare în anul şcolar