Este un om complet”, ne-a spus cineva despre finantistul, consilierul local si omul politic Doinita Bãlãnesc, din Petrila. Remarca a pãrut atunci exageratã si încercând sã ne documentãm despre reprezentantul unei pãrti a locuitorilor Petrilei în Consiliul Local, dar si cu functii de conducere în PNL, am fost surprinsi…
Initial am rugat-o pe Doinita Maria Bãlãnesc sã ne vorbeascã despre viata ei, un fel de CV povestit, pentru a face o introducere la interviul pe care intentionam sã-l facem.
Felul cum si-a spus povestea vietii, ne-a fãcut sã nu intervenim/tãiem/sintetizãm pentru cã totul pare a fi esentã, care te face sã exclami plin de sperantã: ãstia-s românii! Asta-i România adevãratã!!
Declaratie cu ”doi sfinti”
”Eu, Doinita Maria Bãlãnesc sunt nãscutã în luna lui cuptor, pe data de 17 a anului 1973. Pot spune cu mândrie cã sunt ”de-a locului” fiind crescutã si formatã ca om în satul Jiet, de pãrintii si bunicii mei, oameni simpli de la tarã , care nu au prea multã scoalã recunoscutã prin diplome, dar care în timp au dovedit cã sunt doctoranzi la cele mai grele examene… examenele la care ne supune viata.
Pot spune despre copilãria mea a fost una frumoasã, dar si una muncitã. Fiind sapte frati la pãrinti, patru bãieti si trei fete, iar eu fiind prima nãscutã a familiei, de mic copil am stiut ce este munca, responsabilitatea si greutãtile. Pot spune cu bucurie si mândrie sufleteascã cã ”am fost lumina ochilor bunicilor mei”. Bunicul meu, D-zeu sã-l ierte, a fost cel care mi-a pus sapa în mânã, cel care m-a învatat sã ”dau mai iute cu grebla”, cu el am împãrtit ”dormitul într-o stânã”, iar bunica mea, care este în viatã, a fost cea care m-a învãtat sã port cu mândrie portul popular si care, duminicã de duminicã, mã ducea la bisericã si ani de-a rândul i-am luminat chipul de bucurie , copil fiind mã auzea spunând Crezul si Tatãl Nostr
