Dragă domnule Elie Wiesel. Vă scriu din România. Ţara aceea mohorâtă, care nu ştie să intre în rândul lumii cu multe. Ştiţi dumneavoastră despre ce vorbesc. Vă scriu să îmi cer scuze că încă îl avem pe Dan Şova, cel cu negarea Holocaustului, ca ministru.

Chiar de voi publica aceste rânduri, îmi închipui ce scriu aici în primul rând ca o scrisoare între noi doi. Între un ziarist român şi un om care a ajuns simbol al rezistenţei împotriva aberaţiilor istoriei, şi al neuitării. Pentru că ceilalţi tac. Pentru că cineva trebuie să spună, uneori, ceva, ca lucrurile aberante să nu devină normalitate. Pentru că am nişte frânturi de poveşti pe care vreau să vi le trimit, acum, când tocmai a trecut Ziua Internaţională a Comemorării Holocaustului.

Ce-a fost cu declaraţiile ministrului redau de pe Hotnews din martie 2012: “Romani CRISS şi Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea AntiSemitismului în România au depus miercuri plângere penală împotriva senatorului Dan Şova, pentru afirmaţiile acestuia cu privire la Holocaust. În plângerea penală, depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se susţine că a fost încălcat articolul 6 din OUG 31/2002 privind interzicerea negării Holocaustului, care se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit unui comunicat al Romani CRISS şi MCA România, citat de Agerpres, în data de 5 martie, senatorul Şova a făcut următoarele afirmaţii: “pe teritoriul României niciun evreu nu a avut de suferit şi asta se datorează lui Antonescu”; “la Pogromul din Iaşi au murit 24 de evrei”; “armata germană este responsabilă pentru evenimentele din Iaşi”, în cadrul emisiunii TV ‘Oameni şi oameni’, pe postul The Money Channel.

“Dl. Dan Şova a ignorat faptele istorice şi concluziile Comisiei Internaţionale pentru cercetarea Holocaustului Evreilor din România cu privire la faptul