Numele acestui om „a fost agățat” în scandalul tablourilor furate de trei tulceni la Rotterdam.

Reporter:Domnul Botezatu?

Cătălin Botezatu: Tu ești de la presă?

Rep.: Da.

C.B.: Nu vorbesc cu tine despre tablouri. Am spus că nu mai vorbesc despre tablouri.

Rep.: De ce?

C.B.: Păi, cum să vorbesc despre ceva în care nu sînt implicat și despre ceva ce nu știu? Cum?

Rep.: Parcă ar fi prima oară…

C.B.: De ce trebuie să fim obraznici?

Rep.: Oamenii vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc. În fiecare zi, de dimineața pînă seara, la televizor.

C.B.: Poate, dar acum este serios. Sînt implicat de pomană într-un scandal. Tablouri, hoți, niște maeștri furați, crimă la adresa culturii. Nu este de joacă.

Rep.: Trăncăneala de pomană se plătește.

C.B.: De acord, dar voi, presa, vă folosiți de mine și de alții ca mine ca să cîștigați. Acum ce vă trebuia Botezatu?

Rep.: Păi, nu erau de ajuns hoți de tablouri. Picasso, Van Gogh, Rotterdam nu fac audiență.

C.B.: Domnule, eu am crescut cu numele astea, cîtă crasă lipsă de cultură!

Rep.: Nu credeți că ați coborît nivelul discuțiilor chiar dumneavoastră cu expunerile mondene, cu Bianca-n sus, Bianca-n jos?

C.B.: Este calitatea presei de a exagera, de a vîna senzaționalul, eu doar mi-am trăit propria mea viață. Ce căutați în ea? De ce săriți gardurile? N-aveți pic de demnitate?

Rep.: V-ați folosit de presă. Acum se folosește ea de dumneavoastră.

C.B.: Trăiesc momente tragice. Nu se poate astfel. Eu totuși creez modă, nu presă. Fiecare ar trebui să se priceapă la propria creație.

Rep.: Picasso, cel furat astăzi, credeți că se pricepea?

C.B.: Este un mare artist și-l admir, dar nu l-aș fura niciodată. Locul capodoperelor este la muzeu, să se bucure lumea de ele.

Rep.: Și al chiloților creați de dumneavoastră?