Castelana de la Mogoşoaia

Frumoasă, elegantă şi talentată, prin­­ţesa Martha Bibescu a stârnit pa­siuni la tot pasul. Iubită de Kron­prin­ţul Germaniei, de regele Spaniei şi de prin­ţul de Beauvau, cultivată de mari oameni politici, precum Churchill sau De Gaulle, a câş­tigat admiraţia unui întreg con­tinent, a cărui glorie de început de secol XX a personificat-o fără greş. Dar romanul vieţii ei nu putea fi scris aşa de stră­lu­citor în afara cadrului în care s-a petrecut: pala­tul brânco­ve­nesc de la Mogoşoaia, pe care gustul ei de mare rafinament l-a transformat într-un centru al lumii nobiliare, un loc de adu­nare a marilor spirite aristo­cra­tice ale începutului de secol eu­ropean. Un spaţiu de natură exu­berantă, aflat la o palmă dis­tanţă de Capitală, în mijlocul unei păduri seculare, pe marginea unui lac plin de nu­feri şi trestie plutitoare, cu grădini cotropite de flori şi păuni, un imperiu verde şi par­fumat, clădit de geniul celei rămase până azi în memoria colectivă drept "Castelana de la Mogo­şoaia". Poveşti fermecate, din­tr-un alt timp.

Spre Alger

Era tânără, frumoasă, deşteaptă, talentată, celebră şi bogată. Dar obo­sise de prea multă viaţă. De iubire, de ură, de mondenităţi, de bârfă, de glo­rie, de etichetă. Obosise să mai crea­dă în George Bibescu, soţul ale cărui infidelităţi publice scandali­zaseră întreg Bucureş­tiul. Dar obosise şi de şantajul disperat al nobilului francez Charles-Louis, care, îndrăgostit de ea până peste cap, o ameninţa cu sinuci­derea, dacă nu divorţa pentru a se căsători cu el. Obosise să mai trăiască ruptă între promisiunea smulsă de mama-soacră, cum că nu-l va părăsi niciodată, orice ar fi, pe "Pufi" al ei, şi între promisiunea, de-atâtea ori refuzată, a unei mari iubiri. Prinţul Charles-Louis de Beauvau ţinea la ea cu ade­vărat, ştia asta, dar cum ar fi primit marea aris­to­craţie france