Mult stimată şi distinsă doamnă director Sânziana Pop,
Mai întâi, vă doresc numai sănătate, că e mai bună ca toate, şi un călduros La mulţi ani!
Sunt în căminul Schitul Darvari de 20 de ani, prin forţa destinului. Sunt în vârstă de 93 de ani, am 37 de ani de muncă şi un echilibru mintal care mă menţine. Soţul meu a decedat. Vă scriu cu dorinţa de a-mi publica textul pe care vi-l trimit. Eu pot să citesc, să scriu, compun câte o poezioară (nu de poet) de suflet, de ce simt. Croşetez frumos, dantelă, din papiotă de aţă, şi aşa îmi trece timpul. Aş fi bucuroasă dacă textul pe care vi-l trimit ar apărea până nu plec... Anii mă apasă. Cumpăr, că nu-mi poate lipsi acest minunat ziar "Formula AS", care mă ţine trează. Citesc totul, despre credinţă, preoţi, cu toată căldura.
Cu mii de mulţumiri,
ADRIANA ANDREIAŞ MICU - Căminul Schitul Darvari - Bucureşti
Surpriza lacrimii
Pregătiri pentru revelion. Trece anul, vine anul. La bucătărie se fac pregătiri intense. Tort, friptură şi alte bunătăţi. Harnicele noastre salariate ne servesc cu de toate, se grăbesc şi ele, o parte să plece, altele să vină. Sunt obosite de muncă, şi acasă, şi aici. În cameră este cald, paturi curate, dar totuşi lipseşte ceva: mângâierea, iubirea, dragostea.
O parte dintre asistaţi zac la pat, alţii nu mai realizează pe ce lume sunt, la unii mai vine câte cineva să-i viziteze, alţii nu aşteaptă pe nimeni, că nu au pe cine, sunt singuri. Asistenta medicală, fetele de serviciu, intră prin camere, ne întreabă cum ne simţim, ne dau medicamente, ne urează "La mulţi ani!", ne servesc masa la fiecare. Mâncare este destulă, şi chiar foarte bună. Te uiţi la mâncare, dar nu-ţi vine să te lipeşti de nimic, că ţi se trezesc toate amintirile... Colindători n-au mai venit, ca altădată, decât foarte puţini, cei cu care eram obişnuiţi an de an ne-au uitat c
