Majoritatea celor care suntem parte a sistemului universitar din România știm că acesta este profund corupt. Problema este că ceea ce știm contează mult mai puțin decât ceea ce putem demonstra, iar corupția este, prin definiție, un fenomen greu de dovedit cu mijloace credibile, fiind evaluat, cel mai adesea, prin măsurători ale percepției sociale a faptelor de corupție. Totuși, în cele ce urmează, vreau să arăt că, cel puțin o parte a practicilor corupte din sistemul universitar românesc, în speţă cele salariale, pot fi dovedite matematic printr-o analiză care cuplează declarațiile de avere solicitate anual personalului didactic și administrativ din universitățile românești cu reducerea salarială de 25% impusă de guvernul Boc şi alte categorii de informaţii.

ANI a strâns de-a lungul anilor de funcționare un număr imens de declarații de avere care ne oferă informații despre salariul anual al unei persoane, funcția sa de conducere etc. Ce au de-a face însă aceste date cu corupția? În sine, nu par foarte utile. Faptul că un profesor universitar câştigă foarte mult în comparaţie cu media poate fi imoral într-o ţară aşa de săracă precum a noastră, dar nu intră automat la categoria faptelor de corupţie. Dimpotrivă, despre corupţie putem vorbi doar atunci când cineva cu o funcţie de conducere abuzează de puterea sa în interes personal. În acest sens, dacă luăm în calcul reducerea salarială de 25% impusă de guvern din a doua jumătate a lui 2010 şi comparăm acest an cu cel precedent, lucrurile devin mult mai interesante, deoarece caracterul excepţional al anului 2010 face posibilă testarea practicilor salariale corupte la nivel de sistem.

Să mă explic. Această reducere a afectat semnificativ cheltuielile de personal ale universităților românești de stat. Pe baza datelor trimise de universităţi la UEFISCDI am calculat că, la nivel naţional, acest capitol bugetar