Raportul pe Justiţie al Comisiei Europene s-a refeirt şi la rolul presei din România în actul de justiţie. Contestat sau acceptat, acest document e unul care nu dă verdicte şi nici nu apără pe nimeni. E un document care oferă cel mult soluţii. Asupra măsurii în care vom ţine cont de ele numai noi putem decide.
Thomas Jefferson, unul dintre „părinţii fondatori” ai S.U.A. afirma: ”dacă ar trebui să decid între a avea un guvern fără să existe ziare, sau a avea ziare fără să existe un guvern, nu aş ezita să aleg a doua variantă.”
Nu întâmplător, în Raportul pe Justiţie al Comisiei Europene, s-au făcut referiri la presa din România şi interesul acesteia faţă de actul de justiţie din România.
De la început se cuvine să spun, oricât de mulţi ar fi deranjaţi unii sau alţii că presa, prin natura ei, este expresia societăţii în care există şi care-i serveşte drept câmp de luptă.
Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare (Ecclesiastul I, 9) este un verset biblic menit să ilustreze interesul deosebit arătat de mass-media, de exemplu, « fenomenului WikiLeaks », un site electronic pe care un copil teribil, australian de soiul lui, Julian Assange, a postat documente, care, afirma el, vor face « lumea mai corectă ». În goana nebună după senzaţional, ziariştii au uitat înţelesurile versetului biblic sus-menţionat crezând că au descoperit apa caldă, ilustrând acţiunile australianului ca fiind de o noutate năucitoare care zguduie lumea din temelii.
Legendara Pandora fusese trimisă de Zeus (care dorea să se răzbune pe oameni după ce primiseră focul de la Prometeu n.n.) cu o cutie plină de « daruri », pe care Epimeteu, fratele lui Prometeu (titanul care furase focul sacru dându-l muritorilor n.n.), a deschis-o, împrăştiind toate relele posibile. Se pare că a avut inspiraţia să trântească
