Pentru o ţară ca România creşterea economică trebuie să fie de 3-4%, recunosc la unison reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, oficialii români şi analiştii. De ce? Pentru a reduce decalajele structurale din economie şi a converge către nivelul de trai din zona euro. Cum? Rămâne un mister...
Deşi teoria economică are răspunsuri, soluţiile realiste, viabile, care, odată aplicate, să ducă la relansarea vizibilă a economiei, se lasă deocamdată aşteptate, în timp ce creşterea firavă a PIB rămâne, "la loc de cinste", pe lista dezamăgirilor FMI.
Fondul a recunoscut recent, prin vocea negociatorului pentru România Erik de Vrijer, că nu a fost realizat obiectivul acordului preventiv, încheiat de România cu FMI în primăvara anului 2011, privind obţinerea unei creşteri economice mai mari. Dar au fost ajustate dezechilibrele fiscale şi financiare... Românii au simţit din plin aceste ajustări - concretizate în tăieri de salarii şi majorări de taxe - fără să se bucure... şi acum aşteaptă cu nerăbdare să simtă şi "ieşirea din criză".
Economia este "macrostabilizată", dar letargică. În ultimii ani echilibrele macro au fost restabilite (deficitul bugetar şi deficitul de cont curent s-au ajustat, inflaţia este în scădere...), dar economia nu reporneşte. De ce? Poate pentru că nu sunt aplicate politicile care trebuie... pentru că autorităţile nu ştiu sau nu sunt lăsate să aplice politicile care trebuie...Poate trebuie măsuri inovatoare pentru stimularea economiei.
România nu are cum să se dezvolte fără investiţii străine, fără fonduri europene, au tot amintit autorităţile. Şi, atunci, de ce nu au fost luate până acum măsuri pentru îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor UE şi atragerea investitorilor străini? Sau dacă au fost luate măsuri bune, de ce nu s-au văzut rezultate?
Realitatea economică
