Granița dintre realitate şi ficţiune dispare la un moment dat. Nu mai știm bine ce s-a întîmplat cu adevărat în realitate; poate a fost doar rodul imaginației noastre. Vis? Realitate? Scriitorul portughez Fernando Pessoa ar putea face parte din categoria celor care ne fac să uităm pe ce lume sîntem. Cu ce ne ocupăm? Cu cititul, cu scrisul, cu trăitul, cu muritul? Sîntem, nu sîntem, cine sîntem? Bună treabă face poetul și traducătorul Dinu Flămând. Care, de peste 20 de ani, de cînd ne-a dăruit un spendid număr din Secolul 20, ne atrage atenția asupra acestui straniu scriitor. Multiplu poet – jocul heteronimelor și nebunia cu mai multe identități literare este fascinant –, eseist și prozator, diarist impenitent (Cartea neliniștirii este o lecție despre cum se poate trăi și scrie, fără mult tam-tam și văicăreală ), dar și, iată!, critic și teoretician literar, analist politic și jurnalist cu condei ascuțit și piperat. Ultimatum și alte manifeste ( Editura Humanitas Fiction, 2012, traduceri și note de Dinu Flămând și Micaela Ghițescu, antologie și prefață de Dinu Flămând) vine în continuarea excelentei serii de autor Fernando Pessoa (au apărut deja Cartea neliniștirii şi Opera poetică). Sumarul volumului Ultimatum și alte manifeste este, inevitabil, eclectic, cu texte rămase din faimosul cufăr, cu articole publicate sub diferite pseudonime. Sînt puse laolaltă – ne ghidăm și noi după bine-venitul ghid erudit de orientare al lui Dinu Flâmând – manifeste programatice, meditații despre literatură, estetică, dar și ezoterism, unde Pessoa era foarte bine așezat. Nu lipsesc nici cîteva scrisori către prieteni – am putea reține tonul amical-elegiac, dar putem fi siguri de cum este în realitate acest om cu multiple măști? –, reflecții despre religie, dar și glose pe teme de actualitate politico-ideologică. Un portret al lui Salazar și alte texte despre Portugalia interbelic