Cum să nu-l iubeşti pe Ernest Hemingway care a adus în proză marile aventuri masculine - războiul şi corrida, vânătoarea şi pescuitul, construind o capodoperă pentru fiecare? Şi viaţa amoroasă a lui Ernest Hemingway este pe măsura bărbaţiei asumate constant: patru neveste foarte diferite între ele, fiecare căsătorie având povestea ei dramatică şi plină de culoare.

Hemingway n-a lipsit de la evenimentele mari care au zguduit prima jumătate a secolului XX, prezent ca reporter, şi ele au lăsat urme profunde în tot ce-a scris. Iar poveştile de iubire, fie trăite direct, fie privite ca martor, se regăsesc în romanele şi în povestirile sale inegalabile şi inconfundabile. Pentru fiecare a găsit un stil al emoţiei directe, minimalist şi viguros, ce rezistă şi azi la o nouă lectură, oricât de pretenţioasă.

Între toate istoriile de iubire trăite de Hem, cum l-au poreclit prietenii şi apropiaţii, prima soţie ocupă un loc privilegiat. Poate de aceea, Paula McLain a ales din întreaga biografie a scriitorului perioada căsătoriei cu Hadley, viaţa lor la Paris, anii duri când s-a dedicat scrisului, întrerupţi de misiunile de reporter, intrarea în cercul select al expatriaţilor, poate de aceea şi-a intitulat romanul "Soţia din Paris".

Cei doi, Ernest şi Hadley, sunt totuşi un cuplu puţin obişnuit în epocă: el aspiră să devină scriitor şi îşi caută mentori care să-l propulseze, duce în el, ca nişte bombe neeexplodate, ororile războiului şi eşecul iubirii pentru o Agnes, care a decis să se mărite cu altcineva, ea este mai mare cu ani buni şi îşi caută un rost şi o ieşire din cercul apăsător al familei şi al provinciei în care a trăit.

Ce i-a împins unul spre celălalt? Au multe în comun, cum o simt amândoi - o familie ce i-a ţinut în chingi, presiunile cărora le fac faţă diferit, dorinţa de a trăi cu adevărat, şi mai ales sentimentul că războiul a dat altă valoa