La doar două zile de la publicarea raportului Comisiei Europene privind progresele României în cadrul Mecansimului de Cooperare şi Verificare, Crin Antonescu şi Victor Ponta s-au arătat, după cum era şi normal, iritaţi de tonul şi conţinutul textului.
În calitate de cai breji ai democraţiei autohtone şi de lideri politici ai unei ţări din Est care a speriat Vestul în vara lui 2012, preşedintele Senatului şi premierul au, însă, partea lor consistentă de culpă pentru îngrijorările şi nemulţumirile exprimate în ultimul raport MCV, ca şi pentru existenţa propriu-zisă a acestui document intermediar din 30 ianuarie 2013, pe care Comisia a decis să-l redacteze după ce a măsurat îndeaproape gravele derapaje ale României de anul trecut.
Şi totuşi, merită subliniat faptul că nici în respingerea concluziilor din cadrul MCV consensul de la vârful USL nu mai e ce-a fost.
Chiar dacă pot fi considerate drept critice şi poziţiile lui Antonescu, şi cele ale lui Ponta din aceste zile, pe fond sar în ochi unele diferenţe. Şeful liberalilor îl expediază în zona “caducităţii” şi pune tranşant problema ieşirii din acest mecanism chiar la finele acestui an, continuând totodată să atace o instituţie considerată cheie de către Comisia Europeană, şi anume DNA.
De cealaltă parte, şeful socialiştilor a preferat să strige tare, dar, cum s-ar zice, să injure mai mult în gând: s-a legat de, ceea ce dumnealui a numit, erorile materiale din raport şi s-a oţărât la Evenimentul zilei, mutând astfel într-o cu totul altă zonă centrul de greutate al discuţiei privind hărţuielile de presă la adresa unor magistraţi incomozi, marca Antena 3, pe care oficialii de la Bruxelles, pentru că nu sunt nici orbi, nici surzi, le-au reflectat în raportul oficial din 30 ianuarie.
Probabil că această din urmă manevră a lui Ponta a avut la bază un şiretlic prin care a urmărit să-i dea o bru