Directia Comunicare din cadrul ICR-ului condus de dl Andrei Marga a publicat un comunicat de zile mari. In loc sa raspunda la ceea ce-au semnat peste doua mii de cetateni, dl Marga, prin megafonul sau numit “Directia Comunicare”, ii afuriseste pe “insii” care indraznesc sa-i conteste capacitatile manageriale, strategiile institutionale si mai ales filosofia culturala, desueta, imbacsita, infeudata unui protocronism renascut.

“Oricine este liber să comenteze funcționarea unei instituții publice, iar Institutul Cultural Român este o astfel de instituție. Sunt, însă, de îndeplinit, totdeauna și oriunde, cel puțin două condiții : a) cel care comentează să se fi informat în prealabil asupra activității din acea instituție; b) cel care comentează să fi avut un raport corect cu instituția în cauză.” Dupa acest preambul relativ benign din care intelegem ca dl Marga nu neaga dreptul la critica, urmeaza un atac fatis impotriva mizerabililor critici: “În ultima vreme se întrec în a se exprima despre Institutul Cultural Român și formulează opinii care de care mai lipsite de temei, tot felul de inși care nu citesc nici măcar site-ul instituției, necum documente mai pretențioase.” Sunt bucuros si onorat sa figurez proeminent pe “lista lui Marga”. Comunicatul comunicatorilor culmineaza astfel: “Răspunsul la aberațiile acelor inși – venite din frustrări de altă natură, altele din necunoaștere ori din absența minimală a informării – este unul la vedere, oferit de activitatea intensă a actualului ICR, care face exact ceea ce legea l-a mandatat: reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.”

Legea inseamna “Ordonanta de Urgenta” emisa de plagiatorul Ponta, culme a obscurantismului neo-stalinist. Problema lui Andrei Marga se numeste anacronism agresiv combinat cu sterilitate infatuata. Mai precis, provincialismul cel