În opinia mea, ediția din acest an a tradiționalului eveniment Worschtkoschtprob (Degustarea Cârnaților Bănățeni), găzduită de un Lugoj extrem de ospitalier, implică o triplă semnificație.
Înainte de orice, acest eveniment, organizat pentru prima oară la Timișoara în 1972, reprezintă o dovadă incontestabilă a interculturalității Banatului. După cum este cunoscut, coabitarea îndelungată și fecundă a mai multor culturi și religii a determinat în Banat un set de valori și de comportamente convergente ”…în privința construcției caselor, în organizarea fermelor, în prepararea și conservarea alimentelor, în modernizarea agriculturii. Banatul a excelat întotdeauna în aceste domenii. Principiile și disciplina grupului german de la sate au fost pilde preluate cu interes și eficiență de populațiile română și sârbă.” (1, p.41). În acest context, apetența bănățenilor pentru creșterea porcilor, precum și pentru anumite metode de preparare și de conservare a cărnii de porc reprezintă o particularitate derivată din interferența obiceiurilor românilor, sârbilor, germanilor și maghiarilor bănățeni. (1, p.19).
În al doilea rând, actuala ediție a Worschtkoshtprob-ului nu ar fi fost posibilă dacă organizatorii acestui eveniment, redactorii de la Banater Zeitung, nu ar fi dat dovadă pe parcursul ultimilor patru decenii de curaj și de tenacitate. De ce ? Pentru că în perioada 1972 – 1989 orice referire în spațiul public la cultura cosmopolită a Banatului era strict interzisă. Mai ales în cazul bănățenilor ”minoritari”. Pe de altă parte, un eveniment cultural care a ajuns la cea de a 33-a ediție presupune în mod evident multă tenacitate.
În sfârșit, atunci când ni se oferă spre degustare minunații cârnați bănățeni cred că ar trebui să ne întrebăm: De ce agricultura României de azi este atât de ineficace și de ineficientă comparativ cu agricultura Banatului de altă dată