Există numeroase locuri în Bucureşti unde Caragiale a poposit, de care, într-un fel sau altul, şi-a legat numele. Evocându-le nu facem altceva decât să marcăm unele momente importante ale biografiei sale, dar şi ale istoriei oraşului.
Pe de altă parte, pot fi identificate şi străzi sau case ale Capitalei care au fost "imortalizate" mai ales prin intermediul eroilor scrierilor sale, piese, schiţe şi momente pe care Garabet Ibrăileanu le considera, de fapt, adevărate "monumente" ale literaturii române.
Într-adevăr, Caragiale, alături de Eminescu, se bucură de privilegiul de a fi fost imortalizat în destul de multe statui: pe strada care îi poartă numele (operă a sculptorului Constantin Baraschi), bustul din "Rotonda scriitorilor" din Parcul Cişmigiu (Oscar Späthe) , statuia în mărime naturală, împreună cu Grupul statuar "Căruţa cu paiaţe" din faţa Teatrului Naţional , operă a sculptorului Ioan Bolborea. Mai există însă străzi şi case ale Capitalei, unde ar mai putea fi amplasate asemenea "însemne ale memoriei", care să ne amintească de personaje, unele devenite celebre, imortalizate de Caragiale în scrierile sale, dintre care de unele vom pomeni în cuprinsul acestui episod.
În tot cazul, asemenea lui Horatiu, Caragiale ar putea spune că şi-a ridicat un monument mai trainic decât bronzul…
De la "Teatrul cel mare" la Teatrul "Teatrul Regina Maria"
Acestea erau denumirile iniţiale ale unor teatre bucureştene pe care au fost reprezentate piesele lui Caragiale, ele devenind ulterior Teatrul Naţional şi, respectiv, Teatrul Odeon.
Cel dintâi a fost inaugurat 31 decembrie1852, clădirea sa fiind realizată în stil baroc în cea mai mare parte, cu un parter cu 338 staluri, trei rânduri de loji, un foaier luxos cu scări de marmură de Carrara şi o mare galerie, constituind, la vremea aceea, unul din cele mai frumoase monumente ale oraşului. Î
