Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri - Universitatea din Bucureşti, The British Council, Institutul Cultural Român şi Ambasada Irlandei - anunţǎ publicarea volumului Controversatul Noica răsare din nou! editat de C. George Sandulescu

Acest mic volum intitulat Controversatul Noica răsare din nou! încearcă să dovedească două adevăruri neobişnuit de periculoase: în primul rând, făcând o comparaţie între Noica şi Heidegger, subliniază superioritatea lui Noica cu privire la viziunea filozofică a Limbii. În al doilea rând, chiar mai spinos decât primul caz, avem înaintea ochilor o grămăjoară de bucăţele de text, care nu satisfac nici măcar cele mai elementare cerinţe editoriale.

Nu numai că Noica este un filozof al Limbii superior lui Heidegger: el rămâne de la început până la sfârşit un "sufletist" în tipul de argumentaţie. Numai şi numai un lingvist de meserie vede că trebuie lăsată cu totul la o parte lupta neîncetată dintre limbile Mari - ca germana şi franceza - şi limbile Mici, ca româna sau albaneza. (Engleza este atât de colosal de mare încât ocupă un loc aparte…)

Heidgger porneşte de la început greşit, alegând un scurt poem cu valoare literară dubioasă, care nici nu ajunsese încă în momentul discuţiei la forma sa definitivă. În consecinţă, argumentaţia nu este în cele din urmă decât o analiză literară. Spre deosebire de el, Noica abordează frontal Limba, iar cheia raţionamentului lui este un simplu cuvinţel de patru litere şi anume R O S T. (Nu degeaba îl foloseşte autorul chiar şi în Testamentul său literar… În dicţionarul român-englez al lui Leon Leviţchi din 1960, prima traducere de seamă în limba engleză a cuvântului rost este 'meaning, sense'.) Pornind de la acest cuvânt aparent neînsemnat, Noica edifică o teorie impresionantă a Limbii, care, spre deosebire de cea a lui Heidegger, deschide orizonturi mari. Dacă