Guvernul Ponta nu iese din logica economică după care au acţionat mai toate guvernele din ultimii 23 ani. Aproape toate au visat la un „stat maximal” (big government) prin intermediul căruia să controleze fiecare componentă a vieţii politice, economice sau sociale.

Totuşi, cred că nu trebuie să fim nedrepţi cu actuala guvernare: dacă mai toate guvernele doar au visat la asta, administraţia condusă de guevaristul Ponta pare destul de decisă să şi reuşească.

Statul maximal este principalul duşman la adresa unei societăţi libere. Prin definiţie, orice stat încearcă să controleze cât mai mult sfera economică, control care, odată atins, acoperă deopotrivă şi sfera privată, dar şi libertăţile individuale.

Pe o linie imaginară, avem la un capăt statul maximal (aici intră orice tiranie care controlează aproape total societatea) şi la celălalt capăt statul construit după valorile dreaptei. În mod evident, în istorie nu s-a atins niciodată nici unul dintre capete, cu toate că naţional-socialismul german, bolşevismul rusesc sau comunismul nord-coreean reprezintă provocări serioase. De partea cealaltă, în apropierea punctului în care se află statul minimal, putem aşeza ca model ideea de societate gândită de părinţii fondatori ai Statelor Unite (nu şi America obamistă!).

Un stat gonflat înseamnă în primul rând un stat cu instituţii puternice şi cu indivizi slabi. Dacă ne uităm atenţi la iniţiativele USL din ultimele zece luni, vedem exclusiv tendinţa de a mări rolul statului şi de a-l implica în domenii din care, în mod normal, trebuie să se retragă. În paralel, avem cel mai dur discurs anti-capitalist pe care l-a cunoscut România de la mineriadele lui Ion Iliescu, la începutul anilor `90. Doar în această cheie putem înţelege mesajele oficialilor guvernului Ponta împotriva pieţei libere, a sistemului de sănătate privat, a educaţiei private, dar şi taxele tot m