Titlu: Silver Linings Playbook. Sau, tradus la noi, Scenariu pentru happy-end.
Gen: comedie de-asta, zi să-i zic, romantică.
Capete de afiș: Bradley Cooper, căruia-i stă bine dement, Jennifer Lawrence, de care mi-e sete de când am văzut-o în Jocurile foamei. În fine, nenea Robert de Niro, al cărui nume e de ajuns pentru vânzarea de bilete. Ah, și cretinul de Chris Tucker, care s-a îngrășat.
Bile albe: În primul rând, ideea filmului, că în viață e important să găsești persoana potrivită pentru a putea fi tu însuți, nu persoane care să te oblige să fii altcineva. Și plasarea poveștii de dragoste într-o zonă atât de discutată acum, a instabilității mintale, generată de viteza și nebunia în care trăim. Apoi, fazele amuzante, prezente pe parcursul filmului. Și Tiffany, care este ”bini di tăt”.
Bile negre: te plictisești, la un moment dat. Știi ce se va întâmpla oricum, dar felul în care se desfășoară acțiunea te face să arunci un ochi pe ceas, după jumătatea filmului. Dacă romantismul e bine dozat, umorul lipsește sau e de slabă calitate, în multe momente! De-aia, trebuie să-ți placă foarte mult ideea filmului, ca să treci peste aceste momente. Începutul e excelent, finalul, la fel. La ce e între se mai putea lucra.
No related posts.
Titlu: Silver Linings Playbook. Sau, tradus la noi, Scenariu pentru happy-end.
Gen: comedie de-asta, zi să-i zic, romantică.
Capete de afiș: Bradley Cooper, căruia-i stă bine dement, Jennifer Lawrence, de care mi-e sete de când am văzut-o în Jocurile foamei. În fine, nenea Robert de Niro, al cărui nume e de ajuns pentru vânzarea de bilete. Ah, și cretinul de Chris Tucker, care s-a îngrășat.
Bile albe: În primul rând, ideea filmului, că în viață e important să găsești persoana potrivită pentru a putea fi tu însuți, nu persoane care să te oblige să fii altcineva. Și plasarea poveștii de d
