Am ajuns la ultima etapă a periplului prin Ploieştii anului 1935, avându-l ca cicerone pe scriitorul Radu Cosmin (în bilunarul „Prahova. Socială, culturală, literară”, numărul 6-7, din 1 februarie 1935).
După elegantul bulevard şi impu-nătorul centru civic, ajungem în „centrul comercial”. „Capitala Californiei româneşti” ne arată o cu totul altă faţă, o Californie… orientală: „căruţe, cârciumi, hanuri. /…/ Tarabe în marginea trotuarelor. Văcsuitori, ţigănci cu danci în braţe, cerşetori, chivuţe, plăcintari, bragagii, braşoveni, gogoşieri! Birjari, care cu fân, convoiuri mortuare, soldaţi în marş, strigăte de marfă, cheflii ce ies din cârciumi şi un şir nesfârşit de maşini ce trec dinspre Braşov, Sinaia şi Câmpina spre Bucureşti şi vice versa”.
Centrul comercial este dominat de clădirea Halelor Centrale. „Rotundă, cupola pare mai mult capota unui uriaş circ. Străbaţi labirintul tarabelor de zarzavat, fructe, carne şi peşte şi te opreşti în faţa celor mai grandioase hale din Ţară, goale încă. Chi va piano va sano (Cine merge încet merge sigur – n.m. NH). Peste zece ani, în faţa monumentalei clădiri va râde un splendid squar cu fântâni ţâşnitoare.”
Construcţia halelor a început în anul 1929 şi s-a terminat în 1935. Era şi este una dintre cele mai mari şi mai spectaculoase clădiri de acest gen din Europa, operă a arhitectului ploieştean Toma T. Socolescu, remarcabilă, mai ales, aşa cum scrie şi Radu Cosmin, prin cupolă. Toma T. Socolescu o considera „partea cea mai caracteristică şi cea mai dificilă ca execuţie şi calcul a acestei clădiri”. Deschiderea cupolei este superioară celei a cupolelor Pantheonului şi catedralei Sfântul Petru din Roma, centrului comercial din Breslau, halelor comerciale din Leipzig. Pe bună dreptate, aşadar, Halele Centrale au fost şi sunt una dintre mândriile ploieştenilor. Din păcate, „splendidul squar cu fântâni ţâşnitoare”
