Mircea Hristesc. Un debut promiţător în pragul majoratului face cît un halou cu zece-cincisprezece viteze! Să mă scuzaţi pentru decuparea a două cuvinte pe care, deşi le-am înţeles sensul, nu le-am putut menţine într-o revistă de ţinută. Succes mai departe!
Aştept în continuare textele literare şi opiniile dvs. numai la adresa e-mail:
posta.romlit@gmail.com
Mircea Hristescu
Halou cu 10 viteze
Tot ce vreau este să ştiu de ce
întunericul îngraşă iarba la tâmpla metalică
şi scoarţele pomilor la marginea
pădurii – un ciob de lună
Iar în rest reflectoare portocalii
Unde se opresc maşini scumpe
şi văduvele coboară
dându-şi şalurile negre jos,cu feţele
pline de candoare pustie.
Ea deschide tubul de Pringles
proaspăt văruit în bleu zmulgând de acolo nişte recenzii făcute sul ale primului
film porno cu Erika Bella
tocmai despre văduve şi
mi-l înmânează cu lacrimi în
ochi ca pe un pergament mototolit pentru o călătorie lungă.
Descopăr noroaiele de caramel
şi mormane de zăpadă împuţite pe un pisc
de munte pozat în grabă pentru
o carte poştală de o mână perfect plată.
De ce se revarsă acele noroaie
de caramel pe zăpada rece
pe muntele cu violente drumuri
plate şi neasfaltate?
Şi-apoi într-un vârtej totemic să descopăr cu hohote de plâns
fericit un simplu sentiment familiar.
Nu pot să merg acolo: curba unui balon
enorm de săpun pe 12 atmosfere
de argilă curată resuscitat de reflexe multicolore
rotindu-se leneş suflat de un personaj
straniu despre care nu ştiu ce să scriu
ce părea să fie un manechin cu
voce răguşită, de gangster
De ce toate astea?
Paginile recenzie
