Mircea Hristesc. Un debut promiţător în pragul majoratului face cît un halou cu zece-cincisprezece viteze! Să mă scuzaţi pentru decuparea a două cuvinte pe care, deşi le-am înţeles sensul, nu le-am putut menţine într-o revistă de ţinută. Succes mai departe!

Aştept în continuare textele literare şi opiniile dvs. numai la adresa e-mail:

posta.romlit@gmail.com

Mircea Hristescu

Halou cu 10 viteze

Tot ce vreau este să ştiu de ce

întunericul îngraşă iarba la tâmpla metalică

şi scoarţele pomilor la marginea

pădurii – un ciob de lună

Iar în rest reflectoare portocalii

Unde se opresc maşini scumpe

şi văduvele coboară

dându-şi şalurile negre jos,cu feţele

pline de candoare pustie.

Ea deschide tubul de Pringles

proaspăt văruit în bleu zmulgând de acolo nişte recenzii făcute sul ale primului

film porno cu Erika Bella

tocmai despre văduve şi

mi-l înmânează cu lacrimi în

ochi ca pe un pergament mototolit pentru o călătorie lungă.

Descopăr noroaiele de caramel

şi mormane de zăpadă împuţite pe un pisc

de munte pozat în grabă pentru

o carte poştală de o mână perfect plată.

De ce se revarsă acele noroaie

de caramel pe zăpada rece

pe muntele cu violente drumuri

plate şi neasfaltate?

Şi-apoi într-un vârtej totemic să descopăr cu hohote de plâns

fericit un simplu sentiment familiar.

Nu pot să merg acolo: curba unui balon

enorm de săpun pe 12 atmosfere

de argilă curată resuscitat de reflexe multicolore

rotindu-se leneş suflat de un personaj

straniu despre care nu ştiu ce să scriu

ce părea să fie un manechin cu

voce răguşită, de gangster

De ce toate astea?

Paginile recenzie