Recentul Raport MCV pare scris de un funcţionar atent peste măsură la vocile cele mai stridente ale băsismului şi deschide o uşă periculoasă pentru democraţie şi libertatea de exprimare în România. După aberaţia prin care, din iniţiativa venită de la Cotroceni, strategia de securitate punea presa în atenţia serviciilor secrete ca element de vulnerabilitate, documentul Comisiei Europene atacă acum libertatea presei.

Pentru prima dată, Raportul de ţară (MCV) prezentat la Bruxelles de Comisia Europeană pune la colţ presa din România, căreia îi reproşează o atitudine prea critică faţă de înalţi oficiali şi magistraţi, recomandând revizuirea regulilor existente pentru a asigura protecţia instituţiilor şi a persoanelor, dar şi pentru eficientizarea activităţii de supraveghere desfăşurată de Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Mark Gray, a declarat că Executivul UE a primit plângeri de la reprezentanţi ai CCR, CSM şi ÎCCJ în legătură cu atacuri de intimidare şi hărţuire prin media.

Dar, în raport cu speriata şi timorata Justiţie plânsă în vorbe de purtătorul de cuvânt, s-ar cuveni insistat în clarificarea corectă a formulărilor “atitudine prea critică” şi “recomandare de revizuire a regulilor”. Nu poate fi considerată prea critică atitudinea ziaristului care a scris, de pildă, despre un judecător al ÎCCJ care s-a declarat mândru că este cu Naşu-n suflet. Sau pentru că a arătat cum o judecătoare a CCR face propagandă prezidenţială la referendum şi campanie electorală în văzul lumii. Şi a întrebat, fără să primească răspuns, cum poate fi şef al integrităţii cineva care jonglează cu împrumuturi între persoane fizice şi reclamat de propria familie că a dat mită pentru a fi angajat. În această situaţie, ca şi în multe altele, singura soluţie ar fi doar oribila metodă a băgatului pumnului în gură, aplicată