- Editorial - nr. 22 / 1 Februarie, 2013 Nu-i, deloc, acea pace dorita in Ardeal, pe aceste meleaguri dintotdeauna si pentru vecie romanesti! Din 1990 incoace, nu-i liniste, nu-i loc de tihna aici, pe la noi! Din decembrie 1989, o minoritate agresiva ne hartuieste, ne provoaca prin scenarii rocambolesti, croite pe la Budapesta, prin alte cancelarii occidentale. De 23 de ani, nu contenesc obrazniciile de tot felul la adresa noastra, a romanilor! Istoria noastra, a Transilvaniei, leaganul nasterii poporului nostru, popor cel dintai nascut crestin in batrana Europa, ne este mereu falsificata masiv, de toti nechematii, de toti contorasii repetenti, cantand fals in orchestra improvizata a celor pusi, mereu, pe promovarea unei istorii a Ungariei, cu "originile ei mitologice”. Cat de unguri au fost Stefan cel Sfant, franco-italianul Carol Robert de Anjou, Sigismund de Luxemburg, nascut la Nürenberg, romanii Iancu de Hunedoara si Matei Corvin, si cam de pe unde provin, cam pe unde isi au radacinile obarsiilor, se pare ca pe ei nici nu-i intereseaza. Nici faptul ca, dupa 1526, regatul Ungariei a incetat, practic, sa mai existe, cand, cu capitala la Buda, a devenit pasalac turcesc. Dinastia germana Habsburg si cea austriaca vin si ele sa confirme un adevar istoric. Stiu, cumva, macanitorii grabiti, guresii de ocazie fierband in veninul lor etnic, cam cati dintre cei mai sus-amintiti aveau origini romanesti, provenind din randul celor care aveau romana, ca limba materna, pe care o vorbeau in familie si la curte? Originile voievodale romanesti ale regelui Voicu-Stefan sunt cunoscute. Dar, cei doritori de alte istorii nascute prin labirintul falsurilor, nu au niciun interes sa vorbeasca despre ele, ci sa le ascunda! Am redat, intentionat, randurile de mai sus ale unei scurte istorii, tocmai pentru a implini sensul celor care vor urma in acest editorial. Numeroasele provocari ale