Miercuri, am sărit ca ars când l-am auzit pe Mark Grey, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, vorbind despre influența negativă pe care presa o are asupra justiției. La așa ceva nu mă așteptam. Tot, dar absolut tot ce am făcut, ca jurnalist, până acum – de vreo 15 ani, mai bine, mai prost, cum mă pricep – am făcut cu încredințarea că, în cazul unui abuz al justiției asupra mea – ceea ce s-a și întâmplat și nu o singură dată -, voi avea cui să mă adresez. Că cineva mai presus de statul român, parte a Uniunii Europene, mă poate apăra.
”Rolul mass-media e de asemenea luat în calcul: revizuirea regulilor existente pentru a asigura protecţia instituţiilor şi a persoanelor”, spune domnul Grey. Dacă aș fi în peluză, aș înjura vârtos și aș spune că cei care au întocmit raportul au făcut un blat cu actuala putere din România, care abia așteaptă să pună presa cu botul pe labe. Știu ce vorbesc, am trăit momente de coșmar, împreună cu ai mei colegi și cu familia mea, între 2000 și 2004, când puternicii zilei de la PSD foloseau instituțiile de control ale statului în încercarea de a ne închide gura. Adică, pentru a începe seria abuzurilor asupra presei, guvernul Ponta, care deja își dă serios cu stângul în dreptul, are nevoie doar de un motiv. Or, raportul Comisiei sună chiar a ordin: introduceți o lege a presei, care să fie în defavoarea presei!
Și-au pierdut mințile oamenii ăștia? A ignora profilul clasei politice din România – care acționează continuu cu scopul de a limita libertatea de exprimare, prin măsuri legislative și economice – înseamnă a face jocurile actualei puteri, în fața căreia presa ar putea să nu mai însemne nimic, în curând. Nu cumva această frază aparent nevinovată îl poate face pe judecător să mă condamne, într-un proces în care cineva mă acuză de calomnie, deși dezvăluirile mele l-au adus pe ipochimen în fața justiției? Mai pot eu să-mi
