L-a întâlnit pe Hitler faţă în faţă. A fost înrolat în două armate, germană şi română. A luptat pe două fronturi. A fost exclus din rândul luptătorilor cu grade pe umăr. A fost şi profesor. Acum, la aproape 90 de ani, Constantin Zavati este fericit.
Viaţa băcăuanului Constantin Zavati (89 de ani) depăşeşte cu mult cele mai bune file din romanele istorice. E greu să vi-l descriem, în două pagini de ziar, pe cel care, după aproape un secol de viaţă, povesteşte în amănunt, cu o sclipire uluitoare în priviri, fiecare zi din miile trăite. Şi ce zile! Cu arme, cu planuri de război gândite în amănunt, cu o întâlnire cu Hitler, cu mii de vii şi mii de morţi trecuţi prin faţa ochilor, cu arme întoarse împotriva foştilor camarazi. Şi, totuşi, încercăm să o facem. Temători că nu vom putea atinge niciodată cuvintele-i aşezate inspirat unele după altele, vă spunem povestea unei vieţi care bate şi cartea, şi filmul. Şi chiar viaţa celor mulţi.
În 1942, ofiţerul Zavati a îmbrăcat pentru prima oară haina militară. Era uniforma armatei germane. A fost trimis la război şi, pe front, a condus lupta terestră dintr-un observator aflat la înălţime. I-a plăcut armata. A gândit strategii militare puse în aplicare de artileriştii nemţi. S-a întors în ţară şi a depus jurământul ca ofiţer al Armatei Române.
Ziua de 23 august 1944, spune ofiţerul, a fost una de coşmar. În doar câteva ore, Zavati a trebuit să-şi transforme foştii camarazi nemţi în noi ţinte. N-au contat prieteniile. Nici ţigările împărţite frăţeşte. Şi nici poveştile de viaţă auzite de la camarazii nemţi. De fapt, n-a mai contat nimic! A trebuit să respecte ordinul şi să întoarcă armele. I-a fost greu, aproape imposibil. Dar era pe front. Asta era armata! Ăsta era războiul! Şi, pentru că vorbea fluent limba germană, tânărul ostaş Zavati a fost pus de noii camarzi ruşi să-i interogheze pe germanii
