Cu noul său documentar, Evrei de vînzare, Radu Gabrea rămîne fidel misiunii sale de a aduce la lumină, prin mijloace filmice, momente prea puţin cunoscute (sau prea des ignorate) din istoria României. De data aceasta, ţinta cineastului este, după cum declară el însuşi, „cea mai mare operaţiune prin care un stat şi-a vîndut propriii cetăţeni, petrecută pînă azi în Europa“. Titlul filmului şi citatul din regizorul său, plasat imediat după generic, sînt două indicii suficient de puternice pentru a vă sugera subiectul documentarului lui Radu Gabrea – un subiect care, deşi vrednic de toată atenţia, nu a mai a fost abordat cinematografic anterior. Pe scurt, într-o perioadă de patru decenii şi ceva (1947-1989), 90% dintre evreii români au părăsit definitiv această ţară, marea majoritate pentru a deveni cetăţeni ai tînărului stat israelian. În filmul său, Radu Gabrea este mai degrabă interesat de cum-ul, decît de de ce-ul din spatele acestor date. De pildă, întrebarea ridicată de una dintre personalităţile intervievate, istoricul Marius Oprea („Dacă evreii au adus comunismul în România, de ce plecau?“), nu primeşte un răspuns explicit pe ecran. Cert este că şi reprezentanţi iluştri ai comunităţii evreieşti din perioada comunistă, precum neurologul Jean Ashkenazy (un alt interlocutor al lui Radu Gabrea, ale cărui amintiri, impresionante şi uneori plastice, au efecte benefice asupra narativităţii filmului), ar fi dat orice pentru a putea să părăsească România şi să se stabilească în Israel; savantul, stabilit în prezent la Tel Aviv, chiar estimează contravaloarea „răscumpărării“ familiei sale la o sumă ce ni se pare şi azi uriaşă: peste un sfert de milion de dolari.

Punctul de plecare al documentarului l-a constituit, aşa cum a observat Radu Gabrea la premiera filmului, o carte a unui alt istoric, Radu Ioanid (interogat la rîndul său, ca principal specialis