De la începutul anului şi până acum, un singur transplant de ficat s-a realizat în România, fiindcă, într-o lună întreagă, o singură mamă i-a donat ficat fiicei ei. Problema donatorilor se va rezolva însă din toamnă, speră specialiştii.
La 8.30 dimineaţa, fix, doctorii ies din birourile lor, unde şi-au lăsat hainele civile şi grijile personale, şi se îndreaptă spre sălile de operaţii. Fără niciun semn, aşa, dintr-o dată, hărmălaia din holurile înguste ale Institutului Clinic Fundeni – voci înverşunate de boală şi de aşteptare ale zecilor de pacienţi – e înlocuită de tăcere. „E ciroză?“, îl întreabă doctorul, din mers, pe un domn scund şi mai rotofei, din mulţimea care se formase deja în urma lui. Omul ridică din umeri a resemnare, ştie că următorul pas nu e uşor. Va trebui să facă transplant.
Transplantul de ficat este deja o procedură uzuală în România, deşi se face într-un singur centru, la Fundeni, unde cel mai mult se efectuează, de fapt, intervenţii de chirurgie generală.
Doar 65 de donatori în anul 2012
Anul trecut, aici au fost realizate aproximativ 4.000 de operaţii de cancer de ficat, de pancreas, de colon, se mai face şi chirurgie robotică, şi numai 75 de transplanturi de ficat: 10 de la donatori-rude şi 65 de la donatori în moarte cerebrală. Nu teama de operaţie îi înnegurează mina bărbatului rotofei, ci loteria, numărul prea mare de oameni care aşteaptă, ca şi el, un ficat şi numărul prea mic de donatori.
Problema donatorilor ar putea lua sfârşit anul acesta, după ce ministrul Arafat a dat un Ordin pentru îmbunătăţirea prelevării de organe în toată ţara. Numărul lor va creşte cu 50%, estimează specialiştii. Sunt aproape 400 de bolnavi pe lista de aşteptare pentru un transplant de ficat. Ei nu pot primi porţiuni de organ de la rude, singura lor şansă e, ca-n viaţă, ghinionul altuia. Aşteaptă un telefon, să fie chemaţi la Funde