Kocsis Francisko, Melancolii în formă continuată, Editura Ardealul, Tg Mureş, 2012, 98 pag. Kocsis Francisko este redactor şef adjunct la revista „Vatra” din Tg. Mureş. A debutat cu poezie în revista „Orizont”, sub girul lui Anghel Dumbrăveanu (1975), iar editorial, în volumul colectiv Caietul debutanţilor pe 1979 (Ed. Albatros), alături de Alexandru Muşina, George Vulturescu, Cristian Şişman, Viorel Dinescu. Este un traducător de clasă, transpunerile sale din maghiară în română făcând un excelent serviciu celor două literaturi (vezi, mai ales, Efectul admiraţiei. Poeţi maghiari din Transilvania, Avangarda maghiară în texte şi portrete sau studiul lui Balázs Imre József,Avangarda în literatura maghiară din România). Jonglând dezinvolt cu cele două limbi, româna şi maghiara, consideră transferul permanent de sensibilitate poetică şi atitudine verbalizată o veritabilă aventură (cum mărturiseşte într-un interviu cu Cseke Gábor). Volumele sale de poezii – Umbrela profetului, 1998; Oceanul interior, 2000; Codul de bare, 2002; Alteritate de duminică, 2004; Ceva trece pe-aproape, 2009 şi, acum, Melancolii în formă continuată – sunt cărţi de vizită ale unui poet cu lumină proprie, netulburată de reverberaţiile pe care le găzduieşte în exerciţiile sale de admiraţie.
Întrebat, în acelaşi interviu, despre criza poeziei contemporane, răspunde îndoit şi senin: „ar fi riscant să vorbim de o criză a genului. Am putea vorbi de o criză a calităţii, tot pe propriul risc, pentru că ar putea exista chiar în preajma noastră poetul care să dea un nou etalon, un nou model. Poezia n-a dus niciodată lipsă de autori tulburător de mari […] va rămâne mereu o constantă a existenţei umane de pretutindeni.” Tonul tatonant, amestec de încredere şi reticenţă, de fragilitate şi forţă, e de găsit şi în poezie. Un frison în Frig, poem dedicat Letiţiei Ilea: „de parcă ar fi nimerit într-un alt ti
