Expozițiune. Pentru politicieni, intelectualii pot fi doar vremelnici tovarăși de drum. Anomalia apare cînd intelectualii își uită menirea și-și adaptează agenda la cea a politicienilor. Ar trebui să fie invers. Noi să-i luăm pe unii dintre ei drept tovarăși, atîta vreme cît crezurile noastre sînt servite de acțiunile lor, și să-i abandonăm chiar la groapa de gunoi a istoriei, de ce nu?, atunci cînd interesele lor ajung în contradicție cu crezurile noastre. Ar trebui să nu avem nimic de pierdut (cel mult lanțurile). Iar dacă unii, după bucata asta de drum comun, au deja ceva de pierdut, pentru că și-au convertit crezul în interes, poate ar face mai bine să arunce lestul ca să poată înainta mai ușor.
Dezvoltare (temă cu variațiuni). Pe zi ce trece, dl Victor Ponta se maturizează, devine chibzuit și serios. Un politician abil pe care se poate de-acum conta. Acomodant și coabitant. Schimbarea e vizibilă cu ochiul liber, o spun și comentatori sagace și obiectivi precum Alina Mungiu Pippidi. O spun, mai strepezit, e drept, mai sotto-voce, chiar și adversarii politici. Care adversari, pragmatici, c-așa-i politicianul, înțeleg că nu se mai pot atinge de cineva care a primit 60% din voturi. Deocamdată, scaunul dlui Ponta e sigur, nu-l clatină ei nici cu buldozerul. Așa că țintele trebuie schimbate, nu se irosesc resurse în van. Iar acei intelectuali care nu reușesc să uite că dl Ponta și-a plagiat teza de doctorat, cei care, din cînd în cînd, încearcă să-i facă și pe alții să nu uite, devin stînjenitori, cînd nu de-a dreptul stupizi, continuînd să tragă într-o platoșă inexpugnabilă și nepricepînd, vezi bine, mersul politicii.
S-a întîmplat așa. Prin vară, plagiatul dlui Ponta a fost semnalat de revista Nature. Nimeni nu s-a îndoit că revista a fost sesizată de cineva din mediul politic românesc, în scopul evident de a-l discredita pe dl Ponta. Mulți
