- Comentariu - nr. 22 / 1 Februarie, 2013 Aflam ca, in aceste zile, intrucat noii senatori si deputati si-au facut un zid in fata procurorilor, votandu-si, la propunerea PSD si PNL, o superimunitate parlamentara, aceasta i-a alertat pe oficialii europeni, acestia chemandu-l la Bruxellles pe presedintele Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea, sa dea explicatii. Am dat aceasta informatie pentru a ilustra ca la Bruxelles, noi, romanii, suntem priviti, uneori, cu suspiciune. Si adeseori indreptatita. Sa ne referim la economie. Mai exact, la mediul de afaceri. In Romania postdecembrista auzim, frecvent, sintagma "om de afaceri”. Incat te intrebi: ce "afaceri” a facut X sau Y de, in 22-23 de ani, s-a imbogatit cat un american (ori alt occidental) in… trei generatii? Ce-i confera acestui personaj (numele nu are importanta, fiind prea multe la numar!) statutul de "om de afaceri”? In paranteza fie spus, cu foarte mici exceptii, care doar confirma regula, romanul nu are vocatie de afacerist. Nu are talent speculativ. Si asta pentru ca, de-a lungul veacurilor, abia putea sa supravietuiasca, sa puna o paine pe masa copiilor. De aceea, nu ne putem compara cu armenii, cu grecii, cu evreii nici atat! … Asa incat, revenind la intrebarile de mai sus, pe la noi (mai ales dupa ’89, "afaceri” inseamna gheseft cu statul. Sunt atatea exemple de imbogatiti in urma afacerilor cu statul, incat, daca am nominaliza personajele (inclusiv din mediul politic), ne-ar trebui o… pagina-doua de ziar. In cazul in care i-am sti pe toti! La noi, se recunoaste ori nu, toate averile mari s-au facut prin afaceri oneroase cu statul. Cei care se pricep la afaceri (putini, dar sunt si pe la noi) spun ca afacerile se simt, se fac instinctual. Profitul nu se obtine, in genere, doar printr-un schimb de… Gaga: cumperi ieftin si vinzi scump (cum se intampla in comert mai ales, dar si in imobiliare etc.). Empiric, n