Capodopera lui Lev Şestov, pentru prima dată în limba română

"Atena şi Ierusalim", "filosofie religioasă" - aceste expresii sunt practic identice, au aproape acelaşi înţeles. Sunt la fel de enigmatice şi irită gândirea modernă în aceeaşi măsură prin contradicţia lor internă. Însă, afirmă Şestov, omul trebuie să aleagă: Atena sau Ierusalim. Nu le poate avea pe amândouă. Atena - cu principiile sale constrângătoare, adevărurile eterne, logica şi ştiinţa ei - uşurează viaţa mundană, însă în acelaşi timp poate chiar să ucidă spiritul. Ierusalimul - cu mesajul său despre un Dumnezeu şi un om pentru care nimic nu e imposibil, proclamând creativitatea şi libertatea drept prerogative esenţiale atât ale divinului, cât şi ale umanului - îl înspăimântă pe om, dar are şi puterea de a-l elibera şi de a transforma ororile existenţei în bucuriile acelei stări paradisiace pe care a menit-o la începuturi Dumnezeu creaturilor sale.

Lev Şestov (1866-1938) s-a născut la Kiev. După revoluţia bolşevică şi instaurarea comunismului în Rusia, se stabileşte definitiv la Paris. Reprezentant de marcă al grupului de gânditori ruşi reuniţi în aşa-numitul curent al existenţialismului creştin, între care Berdiaev sau Rozanov, a influenţat la rândul lui intelectuali precum Georges Bataille. Dintre volumele publicate: Revelaţiile morţii, Începuturi şi sfârşituri, Noaptea din grădina Ghetsimani, Apoteoza lipsei de temeiuri. * * *

Desigur, ştiu că nu numai Spinoza şi Hegel, dar nici Kant nu ar fi admis vreodată că raţiunea poate refuza să-l călăuzească pe om. "Raţiunea este avidă de judecăţi universale şi necesare", scrie el chiar la începutul Criticii raţiunii pure (prima ediţie). Şi nici măcar o dată, pe tot parcursul operei sale, nu-şi pune problema: de ce trebuie să facem pe dracu-n patru pentru a-i oferi raţiunii ceea ce ea caută cu atâta aviditate? Şi cine sau ce este această r