Ion Albeşeanu a fost unul din cei mai mari lăutari pe care i-a avut Bărăganul. Împărţită în lumini şi umbre, viaţa a fost una fabuloasă.
Născut într-o familie cu cinci copii, Ion Albeşteanu a fost una din personalităţile marcante ale Bărăganului, care a reuşit să facă aceste meleaguri cunoscute peste tot în lume.
Simplu, modest şi cu drag pentru muzică a fost desemnat cel mai mare lăutar al tuturor timpurilor.
Chiar dacă cei mai renumiţi muzicieni au parte de ore întregi de studiu intens pentru a atinge performanţele, Albeşeanu nu a primit vreodată lecţii de muzică. A luat vioara în mâini şi a început să cânte. Începutul a fost dificil, însă a deprins tainele mânuirii strunelor şi ale arcuşului pas, cu pas.
Drumul spre succes
Avea doar 13 ani când a ţinut în mână vioara pentru prima dată. A fost îndemnat de verii şi fraţii săi mai mari să îndrăgească muzica de petrecere.
Pentru a se perfecţiona cânta tot timpul alături de rudele sale la petreceri, baluri, hore sau pe maidanele din Albeştiul copilăriei sale, localitate aflată la doar câţiva kilometri de Slobozia. Satul poartă numele familiei marelui muzicant.
După ce spectacolele de pe maidan se terminau, Albeşeanu îşi lua vioara şi intra în mijlocul ţărănimii colectivizate din Bărăgan. La CAP-urile din satele ialomiţene toată suflarea se îndepărta de pe ogoare şi venea să-l asculte.
De aici şi până la glorie a mai fost decât un singur pas, pe care lăutarul l-a trecut fără probleme. Anii ’50 l-au prins ca muzicant la cei mai mare restaurant din Slobozia comunistă, numit la vremea resprectivă „Dunărea“.
După câţiva ani ajunge la Sinaia, unde participă la foarte multe festivaluri locale şi devine remarcat de către muzicolofi şi folclorişti de seamă precum Ludovic Paceag, Gheorghe Bazavan sau Mircea Neagu.
După un timp se reîntoar
