Livia Ciupercă este autoarea unor volume de calde aprecieri critice la adresa unor oameni de cultură şi literaţi mai vechi şi mai noi, pe care îi aşază, cu o generozitate rar întîlnită, în galeria preferinţelor personale. În două dintre cărţile ei, Emoţii, Editura Spiru Haret, Iaşi, 2011, şi Scriitori gălăţeni de ieri şi de azi, Editura Centrului Cultural „Dunărea de jos“, Galaţi, 2012, autoarea ne propune o apropiere originală de artişti şi de operele lor.
Demersul critic este puternic marcat de sentimentele pe care lectura diverselor genuri, poezie, proză, eseistică etc., le suscită, temperatura emoţiei fiind cea care îi arată Liviei Ciupercă prezenţa autentică a valorii. Entuziasmul, exprimat prin tonuri lirice exclamative, aduce un suflu nou în peisajul tipului de comentariu critic pe care adesea erudiţia şi orgoliul savant îl văduvesc de tandreţea receptării. În acelaşi timp, autoarea are o prospeţime a percepţiei care îi dă dezinvoltura spontaneităţii în emiterea judecăţilor de natură etică şi estetică. O componentă importantă a abordărilor propuse de Livia Ciupercă este dimensiunea istorică a fenomenului cultural românesc. Atît în volumul recent apărut, Scriitori gălăţeni de ieri şi de azi, cît şi în monografiile Dominic Stanca, Editura Universalia, Bucureşti, 2011, şi O carte cît o istorie, Editura Pim, Iaşi, 2012, dedicată tatălui poetului-actor, medicul militar Dominic Stanca, autoarea se arată deosebit de interesată de interacţiunea dintre formarea personalităţilor în studiu şi epocile în care acestea au evoluat şi au creat.
Un exemplu ilustrativ în acest sens este scrierea doctorului Dominic Stanca, Între două fronturi, din 1935, care este proiectată pe fundalul unor dramatice evenimente interne şi externe. Livia Ciupercă apreciază conţinutul operei dintr-o perspectivă ambivalentă: pe de o parte, deduce conţinutul scrierii din a
